CUM TREBUIE SA SE POARTE SOTUL SI SOTIA intr-o familie crestina? “SFATURI INTELEPTE pentru sot si sotie de la sfinti si mari duhovnici”

9-09-2013~~Sublinieri~~

Cum trebuie sa se poarte sotul cu sotia

Barbatilor, traiti intelepteste cu femeile voastre, ca fiind fapturi mai slabe, si faceti-le parte de cinste, ca unora care impreuna cu voi sunt mostenitoare ale harului vietii vesnice (I Pt. 3, 7).
Asadar barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ca pe insusi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia, pe sine se iubeste (Efes. 5,28).
Apostolul spune: taina aceasta mare este, iar eu zic in Hristos si in Biserica. Astfel si voi, fiecare sa-si iubeasca femeia sa ca pe sine insusi, iar femeia sa se teama de barbat (Efes. 5, 32-33).
Pe de o parte, epistola aceasta vorbeste despre relatiile foarte profunde dintre Biserica si Hristos.Hristos a venit pe pamant pentru a mantui omenirea, Dumnezeu S-a facut om, si El savarseste mantuirea aceasta cu pretul vietii Sale si al mortii Sale. Si acesta este primul lucru la care trebuie sa se gandeasca sotii atunci cand se casatoresc: le este inmanata de Dumnezeu o fiinta fragila, careia ei i-au spus: „Te iubesc” – si aceasta dragoste trebuie sa fie de asa natura ca sotul este gata sa sacrifice totul, toata viata sa, din dragoste pentru sotie si din dragoste pentru copiii sai.
Sotul este capul familiei nu intrucat e barbat, ci intrucat este chipul lui Hristos, si sotia lui si copiii lui pot vedea in el acest chip, adica chipul iubirii nemarginite, iubirii devotate, iubirii pline de abnegatie, iubirii care este gata de orice ca sa mantuiasca, sa apere, sa hraneasca, sa mangaie, sa bucure, sa educe familia sa. Fiecare om trebuie sa-si aminteasca lucrul acesta. Este prea facil pentru barbat sa creada ca intrucat este barbat are dreptul la sotia sa, drepturi asupra sotiei sale si asupra copiilor sai. Nu este asa!Daca el nu este chipul lui Hristos, nimeni nu ii este dator cu nici un respect, cu nici o teama, cu nici o ascultare.
Vedeti ca in epistola aceasta se vorbeste nu despre stapanirea barbatului si supunerea femeii, ci despre o dragoste reciproca ce reprezinta dragostea jertfelnica, eroica, a sotului, la care sotia poate raspunde cu o dragoste la fel de jertfelnica. Trebuie sa ne amintim intotdeauna de acest lucru, fiindca acest pasaj din Sfanta Scriptura este inteles mult prea des in chip mincinos – injosind sotia si ridicandu-l in slavi pe sot, prezentandu-l pe acesta ca pe un stapan mandru.
(Mitropolitul Antonie al Surojului)

***

In crestinism, supunerea sotiei fata de sot dobandeste caracterul cel mai inalt, intrucat decurge din frica de Dumnezeu si este pusa in rand cu acele fapte bineplacute lui Dumnezeu pe care le facem nemijlocit Domnului Insusi. Sotia se supune sotului cu convingerea ca Domnul primeste aceasta supunere ca si cum ar fi fata de El Insusi, nu ca unuia mai puternic si dominant dupa legea firii, ci ca unui chip al Domnului.
(Sfantul Teofan Zavoratul)

***

Ingrijeste-te de sotia ta cum Se ingrijeste Hristos de Biserica. Chiar daca ar trebui sa-ti dai viata pentru ea, chiar daca ar trebui sa induri pentru ea o multime de pierderi, sa rabzi incercari grele, nu trebuie sa te dai in laturi, deoarece chiar rabdand toate acestea inca nu vei fi facut nimic care sa se asemuie cu ceea ce a facut Hristos pentru Biserica.
(Sfantul Ioan Gura de Aur)

***

Sotul este capul sotiei, asa cum si Hristos este capul Bisericii. In aceasta porunca evanghelica nu este nimic injositor pentru femeie, asa cum pe caprioara gingasa n-o poate injosi constiinta faptului ca ea nu este leu puternic. Nu in batalii si nu in afaceri, ci in tandretea conjugala si in maretia maternitatii se descopera toata frumusetea sufletului feminin…
Incalcarea ierarhiei familiale poruncite de Dumnezeu – nazuinta sotiei de a fi cap (de a deveni, in esenta, masculina) si ingaduirea acestui lucru de catre sot – pervertesc casatoria. Barbatul a fost facut mai puternic, si el trebuie sa conduca familia – insa nu prin silnicie, ci prin bunatate si prin dragoste plina de abnegatie, asa cum Mantuitorul a primit Crucea pentru Biserica.
(Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)

***

Sa ai un prieten in sotie, si prin puterea iubirii tale sileste-o sa-ti fie supusa.
(Sfantul Teofan Zavoratul)

***

Barbatul poate sa devina barbat adevarat, imparat al zidirii, doar daca nu pretinde sa fie proprietar al zidirii, stapan cu puteri nelimitate asupra ei, ci primeste cu iubire si ascultare voia lui Dumnezeu in ce il priveste. De asemenea, si femeia inceteaza sa fie „numai” femeie atunci cand, dandu-se celuilalt pe de-a-ntregul, devine la randul sau intrupare a bucuriei si plinatatii vietii, devine cea pe care in Cantarea Cantarilor imparatul o duce in camara de nunta zicand: cat de frumoasa esti tu, iubita mea, si fara nici o pata! (Cantarea Cantarilor 4, 7).
(Protoiereul Alexandr Schmemann)

***

Straduieste-te pe cat poti sa te porti duhovniceste cu sotia ta, ca intre voi sa fie iubire si intelegere. Sa nazuiesti spre asta si in relatiile cu copiii. Omul cu adevarat duhovnicesc are obiceiul sa cedeze. Cei puternici trebuie sa poarte greutatile, ca cei neputinciosi sa se poata odihni, nu fiecare – si cel puternic, si cel neputincios – sa poarte doar greutatea sa.
(Staretul Paisie Aghioritul)

***

In dragoste este nevoie de o delicatete deosebita. Poti fi sincer si devotat, si totusi in cuvintele si in faptele tale sa nu fie destul din acea tandrete care cucereste inimile. Iata un sfat:nu iti afisa proasta dispozitie si sentimentele ofensate, nu vorbi cu manie, nu te purta urat. Nici o femeie din lume nu va suferi atat de mult ca propria ta sotie din pricina cuvintelor taioase ori necugetate care ti-au scapat de pe buze. Dintre toate lucrurile din lume, cel mai de temut sa iti fie tocmai s-o amarasti. Dragostea nu-ti da dreptul sa te porti grosolan cu cel pe care-l iubesti. Cu cat sunt mai stranse relatiile dintre voi, cu atat mai rau doare inima de la orice privire, ton, gest sau vorba care arata iritare ori sunt pur si simplu necugetate.
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

***

Sotilor contemporani le lipseste in primul rand cavalerismul, marinimia, tandretea, bunavointa, gentiletea – tocmai acele trasaturi care alcatuiesc pentru femeie atmosfera de camin, de „cuib”. Foarte des uitam ca este de datoria noastra sa ne purtam atent cu jumatatea noastra macar in lucrurile marunte. Dupa cum recunosc chiar femeile, lor nu le trebuie mult. Sotia iubitoare se bucura de orice marturie, cat ar fi ea de microscopica, a faptului ca ocupa un anumit loc in gandurile si in inima sotului. Pe cine iubim, la acela ne si gandim; pe cine indragim, pentru acela ne si rugam…
(Protoiereul Artemie Vladimirov)

***

Dezradacineaza din gandul ei cuvintele „al meu”, „al tau”. Daca va spune: „al meu“, zi-i asa: „Cum adica «al tau»? Eu nu stiu de asa ceva si nu am nimic al meu? Si atunci, cum spui tu «al meu», de vreme ce totul este al tau?“ Cuvintele acestea nu vin din lingusire, ci din mare intelepciune. In acest fel vei putea sa-i potolesti mania, sa-i indepartezi amaraciunea din suflet. Nu vorbi cu ea nechibzuit, ci cu bunatate, cu cinstire, cu dragoste. Cinsteste-o, si nu va avea nevoie de cinstirea altora. Nu va avea nevoie de slava de la altii, daca se va bucura de cinstire din partea ta. Invat-o frica de Dumnezeu, si totul va curge ca din izvor, si casa voastra va fi plina de bunatati.
(Sfantul Ioan Gura de Aur)

***

Fiecare sotie trebuie sa stie ca atunci cand este dezorientata sau incurcata o sa afle intotdeauna un adapost in iubirea sotului sau. Trebuie sa stie ca el o va intelege, ca se va purta cu ea foarte delicat, ca isi va folosi puterea ca sa o apere. Nu trebuie sa se indoiasca niciodata de faptul ca el va simpatiza cu ea in toate greutatile ei. Trebuie ca ea sa nu se teama niciodata ca va intampina raceala sau mustrare arunci cand va veni la el ca sa caute ocrotire.
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

***

Monahului trebuie sa nu-i pese de sine si, in general, de viata sa, ci sa se daruiasca cu totul celorlalti – dar capul de familie nu poate sa faca asa, pentru ca are sotie si copii, si potrivit legii lui Dumnezeu este dator, mai intai de toate, sa se ingrijeasca de acestia, punand deoparte pentru ceilalti numai prisosul.
(Staretul Paisie Aghioritul)

***

Trebuie ca mainile sotului, insuflate de dragoste, sa fie in stare sa faca orice. Trebuie ca fiecare sot iubitor sa aiba inima mare. Fiecare sot crestin trebuie sa se uneasca cu sotia sa in dragostea de Hristos. Din dragoste de ea, el va trece prin incercarile pe care le presupune calea credintei. Luand parte la viata ei plina de credinta si rugaciuni, el va lega cu Cerul si viata sa. Cei uniti pe pamant prin credinta comuna in Hristos, transfigurand dragostea lor reciproca in dragoste de Dumnezeu, vor fi vesnic uniti si in Cer.
(Sfanta Mucenita Alexandra, Împarateasa Rusiei)

***

Sotul trebuie sa se sfatuiasca cu sotia sa in privinta treburilor sale, a planurilor sale, sa aiba incredere in ea. Poate ca ea nu se pricepe atat de bine ca el la aceste treburi, insa poate ca va propune multe lucruri de valoare, intrucat intuitia feminina functioneaza adeseori mai repede decat logica masculina. Dar si daca sotia nu-si poate ajuta sotul in treburile lui, dragostea pentru el o face sa poarte un interes profund pentru grijile lui, si este fericita atunci cand el ii cere sfatul, si in felul acesta cei doi se apropie si mai mult. Daca ziua a fost cu spor, ea imparte cu sotul bucuria acestuia; daca a fost slaba, il ajuta, ca o sotie credincioasa, sa treaca prin neplaceri, il imbarbateaza.

(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

Cum trebuie sa se poarte sotia cu sotul

Exista ceva sfant si care provoaca o frica aproape evlavioasa in faptul ca sotia, casatorindu-se, isi concentreaza toate interesele asupra celui pe care il ia de sot. Ea lasa casa copilariei, mama si tatal, rupe toate firele care o leaga de viata trecuta. Ea il priveste in fata pe cel care i-a cerut sa devina sotia lui, si cu inima tremuranda, dar si cu incredere linistita, ii incredinteaza viata sa – si sotul simte cu bucurie aceasta incredere. Iata ce alcatuieste pentru toata viata fericirea inimii omenesti, care e in stare si de bucurii negraite, si de suferinte nemasurate.
Femeia ii da totul sotului sau, in deplinul inteles al cuvantului. Pentru orice barbat, acesta este un moment solemn: sa isi asume raspunderea pentru o viata tanara, fragila si gingasa, care i s-a incredintat, si s-o alinte, s-o apere, s-o ocroteasca, pana ce moartea ii va smulge din maini comoara aceasta sau il va dobori chiar pe el.
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

***

Ca dragostea dintre soti trebuie sa fie puternica si de nedestramat, ca sotia trebuie sa se supuna sotului sau, ne-o arata chiar felul in care prima femeie a fost zidita si menirea ei. Femeia a fost zidita din coasta omului:
a) pentru ca sotia sa fie intotdeauna aproape de inima sotului,
b) ca ea sa fie inclinata din fire spre ascultare si supunere fata de el, ca o parte a lui,
c) ca sa fie usurata impartasirea gandurilor, simtirilor, insusirilor, si ca neamul omenesc sa fie facut un singur trup, si ca din aceasta pricina oamenii sa fie inclinati in chip firesc sa se iubeasca si sa se ocroteasca unul pe altul.
In Sfatul lui Dumnezeu, femeia e numita ajutor al barbatului (v. Fac. 2, 18); prin aceasta se arata menirea ei de a-l ajuta
a) in nasterea si cresterea pruncilor,
b) in toate nevoile care privesc viata vremelnica. Femeia este numita ajutatoare asemenea lui (v. Fac. 2,18), adica barbatului, ca sa se arate ca:
a) ca este de aceeasi fire cu el, spre deosebire de alte animale,
b) ea este menita a-i sluji cat se poate de indeaproape (v. I Cor. 11, 9),
c) petrece si traieste cu el nedespartit.

(Sfantul Filaret al Moscovei)

***

In epistolele lor, Apostolii vorbesc de pozitia subordonata a femeii in casnicie. Prin aceasta ei nu o injosesc, ci au in vedere originea ei si natura ei, mai complicata si mai slaba, care cere o ocrotire deosebita. N-a fost zidit barbatul pentru femeie scrie Apostolul, ci femeia pentru barbat (ca prieten si ajutor al lui)… Totusi, nici femeia fara barbat, nici barbatul fara femeie, in Domnul, caci precum femeia este din barbat, asa si barbatul este prin femei, si toate sunt de la Dumnezeu (I Cor. 11, 9,11-12).
Din povetele apostolice citate aici se vede atitudinea crestinismului primar fata de casnicie. Sotul si sotia sunt in fata lui Dumnezeu colaboratori. Ei sunt cu desavarsire egali ca partasi ai Imparatiei lui Dumnezeu si ca mostenitori ai vietii vesnice, dar nu se pierde dintre ei nici deosebirea determinata de natura lor, de originea lor si de vina pe care o are fiecare dintre ei in cadere. Femeia a fost zidita ca sa-l ajute pe barbat, si din barbat (din coasta lui), iar barbatul nu a fost zidit pentru femeie si din femeie (cu toate ca se naste din femeie) intru totul egala cu barbatul din perspectiva semnificatiei sale umane si a planului dumnezeiesc, femeia este in planul practic ajutor al lui si depinde de el, iar barbatul este capul femeii, ca sa vietuiasca dupa voia lui Dumnezeu, dupa cum se spune intr-una din rugaciunile din randuiala Tainei Cununiei.
(Episcopul Alexandru Mileant)

***

Dumnezeu l-a pus pe sot sa fie pazitor al sotiei – si el, fara ca macar sa-si dea seama, adeseori ii ingaduie sau ii interzice sotiei una sau alta din insuflare dumnezeiasca.
(Sfantul Teofan Zavoratul)

***

Sotia trebuie sa-si cinsteasca intotdeauna sincer sotul in calitatea lui de cap al familiei. Aceasta indatorire i-o insufla Dumnezeu si de legile firii, facand-o mai slaba fata de barbat si menind-o sa fie ajutor al acestuia. Chiar daca sotia isi intrece uneori sotul prin calitatile morale, prin educatie si experienta, nici atunci nu are dreptul sa iasa dintre hotarele randuite de Legea lui Dumnezeu, ci trebuie sa pastreze intotdeauna cu sfintenie in suflet si sa arate cu fapta cinstirea cuvenita sotului.
(Preotul Alexandru Rojdestvenskii)

***

Sotiei crestine i-as dori sa se rupa, putin cate putin, de imaginea energicei „lady” contemporane, care este necrutatoare in judecatile sale critice si batjocoreste neputintele sotului sau, nestiind ca dragostea indelung rabda, este binevoitoare… nu se aprinde de manie… toate le sufera, toate le crede… toate le rabda (I Cor. 13, 4-7). Eu i-as dori sa se straduie totdeauna sa-i placa sotului, fiindca pentru el trebuie sa fie cea mai frumoasa, cea mai dorita, cea mai draga, trebuie sa fie mangaietoarea lui si izvorul lui de inspiratie.
(Protoiereul Artemie Vladimirov)

***

Menirea femeii este de a fi ajutorul barbatului – iar cel dintai ajutor pe care are dreptul sa-l astepte barbatul de la femeie este ajutorul duhovnicesc. Femeia trebuie nu numai sa-i daruiasca mangaiere barbatului in viata de acum, ci sa-i si ajute in dobandirea vietii vesnice.
(Protoiereul Dimitrie Sokolov)

***

Nu atat cu vorba, cat cu fapta trebuie indreptat sotul. In ce fel? Cand vede ca esti asezata, necheltuitoare, ca nu esti impatimita de podoabe, ca nu ceri o gramada de bani, ci te multumesti cu ceea ce este, ca nu pretinzi nici aur, nici margaritare, nici haine de pret, ci iubesti cumintenia, curatia, bunatatea si ceri de la el aceleasi lucruri, va asculta sfaturile tale cu rabdare si chiar cu placere.
(Sfantul Ioan Gura de Aur)

***

Nu numai fericirea vietii barbatului depinde de sotie, ci si dezvoltarea si cresterea caracterului sau. O sotie buna este o binecuvantare cereasca, cel mai bun dar pentru barbat, ingerul lui si izvor de bunatati fara numar. Glasul ei este pentru el muzica cea mai dulce, zambetul ei ii lumineaza ziua, sarutul ei este paznicul credinciosiei lui, mainile ei sunt balsam pentru sanatatea lui si pentru toata viata lui, harnicia ei e chezasia bunastarii lui, economia ei ii este cel mai de nadejde administrator, buzele ei ii sunt sfetnicul cel mai bun, pieptul ei e cea mai moale perna, pe care sunt date uitarii toate grijile, iar rugaciunile ei sunt avocatul lui inaintea Domnului.
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

***

Nu cred ca cineva va contesta faptul ca femeia are o uriasa inraurire asupra treburilor omenirii – atat in bine, cat si in rau. Facatorul n-a vrut sa-i daruiasca o autoritate care sa-l supuna pe slab celui tare si actioneaza prin forta, insa in schimb i-a daruit o inraurire care il supune si pe cel puternic celui slab, in asa fel incat ce puternic nici nu-si da seama, ci se supune celui slab fara sa-si simta libertatea ingradita.
(Protoiereul Dimitrie Sokolov)

***

Sotia imbunatatita, cucernica si inteleapta poate, mai mult decat oricine, sa-si indrepte sotul catre cucernicie. El nu asculta nici de prieteni, nici de invatatori, nici de mai-mari cum asculta de soata sa. Cand aceasta il indeamna si ii da sfaturi, acel indemn ii aduce si o anumita placere, fiindca o iubeste foarte mult pe sfatuitoare – si as putea povesti multe intamplari cand soti aspri si neimblanziti au fost inmuiati in felul acesta. Sotia este partasa in toate sotului: si la masa, si in nasterea si cresterea pruncilor, si in treburile si interesele lui, si in foarte multe altele. Ea ii este devotata in toate si este unita cu el asa cum este trupul cu capul – si daca ea va fi chibzuita, gospodina si harnica, daca nu va fi rautacioasa si veninoasa, cheltuitoare si certareata, daca nu va cauta haine si podoabe desarte, ci in loc de asta va cauta smerenia, curatia, bunatatea si blandetea, unirea de cuget si intelegerea casnica, ii va intrece pe toti in ce priveste inraurirea asupra sotului – iar purtandu-se asa, si pe acesta il va face mai bun si mai iubitor.
Daca sotia va fi blanda si impodobita cu cumintenia, cu grija de casa, cu evlavia si cu celelalte virtuti, nu numai ca prin tovarasia sa ii va aduce sotului mangaiere, ci si in toate, indeobste, ii va aduce mare folos, usurandu-i toate si ajutandu-l in toate; atat in incercarile din afara, cat si in cele care se intampla zilnic in casa, nu-l va parasi, ci ca un carmaci iscusit va potoli prin buna sa chibzuinta orice furtuna sufleteasca din el si prin petrecerea impreuna cu el il va mangaia.
(Sfantul Ioan Gura de Aur)

***

Orice sotie credincioasa se patrunde de interesele sotului. Cand acestuia ii e greu, ea se straduie sa-l imbarbateze prin intelegerea sa, prin manifestarile iubirii sale. Sustine cu interes toate planurile lui. Nu ii este povara. Este puterea din inima lui, care-l ajuta sa devina tot mai bun. Nu toate sotiile sunt o binecuvantare pentru sotii lor. Uneori, femeia este ca o planta agatatoare ce infasoare puternicul stejar care e sotul sau.
Sotia credincioasa face viata sotului sau mai nobila, mai plina de rost, indreptandu-l spre scopuri inalte prin puterea iubirii sale. Atunci cand ea se lipeste de el plina de incredere si de dragoste, trezeste in el cele mai nobile si bogate trasaturi ale firii lui, stimuland in el barbatia si simtul raspunderii. Ea infrumuseteaza viata lui, inmoaie deprinderile lui dure si grosolane, daca acestea exista.
Exista insa si sotii care seamana cu plantele parazite. Ele se agata de sotul lor fara sa-i ofere nimic acestuia, fara sa-i intinda mana de ajutor. Se rasfata pe canapele, se plimba pe strazi, viseaza cu ochii deschisi citind romane sentimentale si barfesc in camerele de oaspeti. Sunt absolut inutile si, ca atare, devin o povara chiar si pentru dragostea cea mai tandra. In loc sa faca viata sotului mai puternica, mai bogata, mai fericita, ele nu fac decat sa puna piedici in calea succeselor lui. Rezultatul este de plans si pentru ele insele. Sotia credincioasa se lipeste de sotul ei si se infasoara in jurul lui, insa il si ajuta si il inspira. In toate sferele vietii sale, sotul ei simte cum il ajuta iubirea ei. Sotia buna este pazitoarea caminului familial.
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

***

In primul rand, cinsteste-L pe Dumnezeu, iar apoi pe sotul tau, lumina ochilor vietii tale. Doar pe el sa-l iubesti, numai lui sa-i veselesti inima – si asta cu atat mai mult cu cat el nutreste fata de tine dragostea cea mai gingasa… Daca te-ai nascut femeie, nu-ti insusi insemnatatile care sunt din fire ale barbatului; nu te mandri cu neamul, nu te ingamfa nici cu hainele, nici cu intelepciunea. Intelepciunea ta este sa te supui legilor cununiei, fiindca legatura casatoriei face ca toate ale sotului sa fie si ale sotiei.
Cand sotul tau este suparat, nu te impotrivi vrerii lui, iar cand este obosit ajuta-l cu vorbe gingase si cu sfaturi bune. Nici imblanzitorul de lei nu imblanzeste cu sila fiara infuriata, ci o potoleste netezind-o cu mana si spunandu-i cuvinte blande. Oricat ai fi de infuriata, nu-ti mustra niciodata sotul pentru o paguba suferita, fiindca el insusi este pentru tine cea mai buna agonisita. Nu-l mustra nici atunci cand o treaba care i-a inceput bine sfarseste prost. Aceasta ar fi o nedreptate, pentru ca, din viclenia diavolului, adeseori nici intreprinderile intelepte nu-si ating scopul. Daca sotul tau nu vede pe cineva cu ochi buni, nu-l lauda pe acela cu gand ascuns, ca sa-l ranesti cu vorba pe sot fara sa se bage de seama. Sotii nobili si sotiile nobile – mai ales sotiile – se cuvine sa aibasimplitatea inimii.
Sa impartasesti toate bucuriile si necazurile sotului tau. Si grijile sa va fie de obste, fiindca asa va creste casa voastra. Sa fie loc si pentru sfatul tau, dar ultimul cuvant trebuie sa fie intotdeauna al sotului.
Cand sotul tau este necajit, mahneste-te si tu impreuna cu el o vreme, insa nu dupa multa vreme, inseninandu-ti fata, risipeste-i intristarea din ganduri, fiindca pentru sotul mahnit limanul cel mai de nadejde este sotia lui.
(Sfantul Ioan Gura de Aur)

***

Ingaduie-ti nu acele libertati la care te starneste dragostea sotului, ci pe cele cuviincioase, fiindca nu este lucru de care omul sa nu se poata satura pana la urma, si in dragoste nu trebuie sa se ajunga la asa ceva…
Pe fata ta nu trebuie sa fie nici miscari ale poftei, nici tresariri de manie. Aceste lucruri sunt rusinoase pentru oricine, dar mai ales pentru femeie, si schimonosesc chipul…
Daca limba ta este neinfranata, intotdeauna vei fi urata de sotul tau. Limba obraznica le-a facut rau adeseori chiar si celor nevinovati. Mai bine sa taci chiar daca lucrurile te imping sa iti deschizi gura, decat sa vorbesti chiar daca nu este vremea si locul pentru cuvinte cutezatoare. Vorba ta sa fie mai mult dorita decat auzita…
Asculta si asta: nu te deda iubirii trupesti fara infranare, nu cauta in orice vreme placerile patului nuntii; indupleca-ti sotul sa cinsteasca zilele cele sfinte, fiindca omului, care este chip al Marelui Dumnezeu, i se cuvine sa se supuna legilor Lui…
(Sfantul Grigorie Teologul)

***

Cea dintai cerinta in ce o priveste pe femeie este fidelitatea – fidelitatea in sensul cel mai cuprinzator al cuvantului. Inima sotului trebuie sa se poata increde in ea fara nici o temere. Increderea absoluta este temelia iubirii credincioase. Orice umbra de indoiala distruge armonia vietii de familie. Prin caracterul si prin purtarea sa, sotia credincioasa dovedeste ca merita increderea sotului. Acesta este convins de iubirea ei, stie ca inima ei ii este absolut devotata, stie ca ea ii sustine interesele in mod sincer. Este foarte important ca sotul sa-i poata incredinta sotiei chivernisirea tuturor treburilor casnice, stiind ca totul va fi in regula. Risipa si extravagantele sotiilor au distrus fericirea multor perechi.
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

***

In ceea ce o priveste, sotia trebuie sa asculte intru totul de sot, sa-si adapteze din rasputeri obiceiurile la obiceiurile lui si sa-i fie pe de-a-ntregul devotata, asa incat sa nu intreprinda si nici macar sa nu planuiasca ceva fara voia lui. Asadar pentru ea corect este sa implineasca toate dispozitiile, sfaturile, poruncile lui si sa nu se gandeasca vreodata sa se incapataneze – indeobste, sa nu nutreasca si sa nu vadeasca in vreo privinta dorinta de a fi cap. In caz de neintelegere, trebuie sa cedeze si sa indure cu rabdare tot ce nu ii va fi pe plac, altfel nu va putea in nici un caz sa pastreze pretioasa pace a casei. Totusi, aceasta nu o scuteste de raspunderea grijii pentru moralitatea sotului. Prin intelepciunea si inraurirea sa, ea il poate schimba in bine. In orice caz, nu trebuie sa fie nepasatoare fata de defectele lui, ci sa-l influenteze pe cat o duc mintea si puterile, scotandu-l din patimi ca din foc. Pentru aceasta, trebuie sa se impodobeasca in primul rand cu virtutile, iar celelalte podoabe sa le aiba ca pe niste lucruri straine, de mana a doua, la care poate renunta usor, mai ales cand o cere necesitatea de a indrepta lucrurile. In fine, trebuie sa-si aduca aminte ca ii revine supravegherea treburilor casnice, chiar daca doar ca implinitoare a voii sotului… Datoria ei este sa faca ceea ce este randuit; cand vede ceva care nu-i in regula, sa spuna si sa refaca ori sa completeze.
(Sfantul Teofan Zavoratul)

***

Daca cunoasterea este puterea barbatului, puterea femeii e gingasia. Cerul binecuvanteaza intotdeauna casa celei care traieste pentru bine. Sotia devotata ii arata sotului sau cea mai deplina incredere, nu ascunde nimic de el. Ea nu asculta acele vorbe de admiratie ale oamenilor straini pe care nu i le-ar putea povesti, imparte cu el fiecare sentiment al sau, fiecare nadejde, fiecare dorinta, fiecare bucurie si fiecare amaraciune. Cand se simte dezamagita sau jignita, poate avea ispita de a cauta compasiune povestindu-si trairile prietenilor apropiati: nimic nu poate fi mai distructiv decat acest lucru, atat pentru propriile ei interese, cat si pentru refacerea pacii si fericirii din casa ei. Amaraciunile de care ea se plange strainilor raman rani nevindecate. Sotia inteleapta nu impartaseste nefericirea sa tainica nimanui, in afara domnului sau, pentru ca numai el poate sterge, prin rabdare si dragoste, toate neintelegerile.
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

(din: Cum sa intemeiem o familie ortodoxa? 250 de sfaturi intelepte pentru sot si sotie de la sfinti si mari duhovnici, Editura Sophia, 2011)