joi, 21 decembrie 2017

O poveste înfricoșătoare despre un tânăr care a amânat spovedania.

O poveste înfricoșătoare despre un tânăr care a amânat spovedania

171
Un tânăr se îndrăgostise foarte tare de o prostituată. Dar, certându-l părinții, rudele și duhovnicul, a hotărât să rupă legăturile acestui păcat printr-o spovedanie generală. Și-a amintit toate păcatele, neuitând nici unul, și le-a trecut pe o hârtie. Cercetându-le însă cu deamănuntul, nu și-a simțit inima zdrobită, cum se cuvine să simtă toți cei ce se pregătesc de mărturisire. Era atât de puțină părere de rău în inima lui încât, ducându-se să se mărturisească și pe drum trecând pe lângă casa femeii ușoare, a simțit din nou imboldul puternic de a intra. Fără a sta mult pe gânduri a hotărât că nu era nici o primejdie să mai intre o dată la ea și să mai adauge încă un păcat la atâtea altele, zicându-și în sine că oricum avea să-l mărturisească și pe acesta dimpreună cu toate celelalte. Ce a urmat? În timp ce se convingea pe sine să cadă din nou în păcatul desfrâului, în casa prostituatei a intrat un alt iubit de-al ei, care, gelos, s-a mâniat văzându-l acolo și l-a lovit o singură dată, dar atât de tare că l-a omorât.
Luându-i oamenii trupul ca să-l îngroape, au găsit asupra lui hârtia unde-și scrisese toate păcatele pe care se pregătea să le mărturisească duhovnicului. O, necruțătoare moarte! Nădejdi înșelătoare! Gânduri de rătăcire! Nefericit tânăr!
Acum, frate, dacă te simți și tu asemenea acelui tânăr de trei ori vrednic de plâns, adică dacă ai cutezanța de a-L răni pe Dumnezeu păcătuind în nădejdea iertării, vino-ți în fire, te rog, să nu ajungi și tu ca el, pierdut și osândit.
Osânda este un rău atât de mare și de îngrozitor, încât numai și această poveste ar trebui să te sperie și să te oprească de la orice păcat. ”Când îl bați pe ticălos, omul simplu devine mai isteț, iar dacă-l vei certa pe omul înțelept, el va cunoaște priceperea” (Pilde 19, 25).
Sf. Nicodim Aghioritul, Despre metanie-pocăință, trad. din neogreacă în lb. română de Zenaida Anamaria Luca, Sfântul Munte Athos, edit. Panaghia, 2004, p. 50-51

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu