Noul martir: Sfantul Sfintit Mucenic Vasile din Polonia, martirizat de papistasi
Ziua praznuirii: 4 maiSfantul sfintit mucenic Vasilie s-a nascut in binecuvantata de Dumnezeu Eparhie Helm, in satul Teratin, la sfarsitul secolului 19. Se cobora din renumita familie ortodoxa Martis, tatal sau Alexandru fiind judecator, iar ulterior preot. Tanarul Vasile crestea intr-o atmosfera ortodoxa evlavioasa si invata la Seminarul din Helm. Dupa ce si-a incheiat
studiile, s-a casatorit, iar la varsta de 26 de ani a intrat in cler. Apoi, a fost trimis de catre autoritatea sa bisericeasca ca misionar in Alaska, iar acolo si-a oferit serviciile sale pastorale, liturghisind mai ales in insulele Afognak si Kodiak. Dupa intoarcerea sa in patrie, a fost numit preot slujitor in 1912 la parohia ortodoxa din orasul Sosnovietz 2(sudul Poloniei). Cand a izbucnit Primul Razboi Mondial, a inceput sa fie prigonit si a fost nevoit sa se refugieze impreuna cu familia in Rusia, unde in cele din urma s-a stabilit la Moscova, in Manastirea Sfantului Andronic. Liturghisea oriunde se intampla, dupa care lucra pe undeva cu mainile sale pentru a-si intretine familia. Dupa sfarsitul razboiului, s-a intors in orasul Sosnovietz si la parohia sa. In paralel cu indatoririle sale pastorale, a incercat sa primeasca permisiunea de a sluji ca preot militar pentru soldatii ortodocsi din armata poloneza. In 1921, a reusit sa se arate intaistatator clerical general si duhovnic al armatei, primind si rangul de protoprezbiter. Afandu-se in aceasta pozitie, vreme de 15 ani si-a oferit prin munca si cu truda serviciile sale, rezolvand si depasind problemele si divergentele create de cei de alta credinta decat cea ortodoxa si de regimurile politice de la putere. A colaborat cu primii Arhiepiscopi ai Varsoviei si a toata Polonia, Gheorghe si Dionisie, participand si la procedurile proclamarii autocefaliei Bisericii Poloneze in anul 1924 de catre Patriarhia Ecumenica. Dupa pensionare, s-a intors in patria sa, in Teratin, impreuna cu familia sa si acolo a trait in anii grei ai celui de-al II-lea Razboi Mondial, cand peste regiunea Helm au trecut armatele germane si antarto-poloneze, vatamand mai inainte de toate poporul ortodox. Cand razboiul a luat sfarsit si a venit pacea, a crescut actiunea rebelilor polonezi, ca si ura acestora (adica a conducerii poloneze catolice si a episcopilor si preotilor romano-catolici) fata de locuitorii bastinasi ortodocsi si atunci, de fapt, a inceput Golgota martirica a parintelui protoprezbiter Vasilie. Au intreprins atacuri si agresiuni asupra casei sale, amenintandu-l si infricosandu-l pana cand, in 1945, in Sfanta si Marea Vineri, i-au inconjurat casa si l-au schingiuit, obligandu-l sa se lepede de Ortodoxie. Parintele Vasilie insa, ramanand neclintit in credinta sa, a primit cununa muceniciei, jertfindu-si viata pentru sfanta credinta a unicei Biserici a lui Hristos, Biserica Ortodoxa.
A fost inmormantat in Teratin, iar in 1963, moastele sale au fost mutate intr-un cimitir ortodox din Varsovia. Dupa inscrierea sa in randul sfintilor in anul 2003, a avut loc descoperirea sfintelor sale moaste si asezarea lor in racla in biserica parohiala si de cimitir a Sfantului Ioan Scararul din Varsovia.
studiile, s-a casatorit, iar la varsta de 26 de ani a intrat in cler. Apoi, a fost trimis de catre autoritatea sa bisericeasca ca misionar in Alaska, iar acolo si-a oferit serviciile sale pastorale, liturghisind mai ales in insulele Afognak si Kodiak. Dupa intoarcerea sa in patrie, a fost numit preot slujitor in 1912 la parohia ortodoxa din orasul Sosnovietz 2(sudul Poloniei). Cand a izbucnit Primul Razboi Mondial, a inceput sa fie prigonit si a fost nevoit sa se refugieze impreuna cu familia in Rusia, unde in cele din urma s-a stabilit la Moscova, in Manastirea Sfantului Andronic. Liturghisea oriunde se intampla, dupa care lucra pe undeva cu mainile sale pentru a-si intretine familia. Dupa sfarsitul razboiului, s-a intors in orasul Sosnovietz si la parohia sa. In paralel cu indatoririle sale pastorale, a incercat sa primeasca permisiunea de a sluji ca preot militar pentru soldatii ortodocsi din armata poloneza. In 1921, a reusit sa se arate intaistatator clerical general si duhovnic al armatei, primind si rangul de protoprezbiter. Afandu-se in aceasta pozitie, vreme de 15 ani si-a oferit prin munca si cu truda serviciile sale, rezolvand si depasind problemele si divergentele create de cei de alta credinta decat cea ortodoxa si de regimurile politice de la putere. A colaborat cu primii Arhiepiscopi ai Varsoviei si a toata Polonia, Gheorghe si Dionisie, participand si la procedurile proclamarii autocefaliei Bisericii Poloneze in anul 1924 de catre Patriarhia Ecumenica. Dupa pensionare, s-a intors in patria sa, in Teratin, impreuna cu familia sa si acolo a trait in anii grei ai celui de-al II-lea Razboi Mondial, cand peste regiunea Helm au trecut armatele germane si antarto-poloneze, vatamand mai inainte de toate poporul ortodox. Cand razboiul a luat sfarsit si a venit pacea, a crescut actiunea rebelilor polonezi, ca si ura acestora (adica a conducerii poloneze catolice si a episcopilor si preotilor romano-catolici) fata de locuitorii bastinasi ortodocsi si atunci, de fapt, a inceput Golgota martirica a parintelui protoprezbiter Vasilie. Au intreprins atacuri si agresiuni asupra casei sale, amenintandu-l si infricosandu-l pana cand, in 1945, in Sfanta si Marea Vineri, i-au inconjurat casa si l-au schingiuit, obligandu-l sa se lepede de Ortodoxie. Parintele Vasilie insa, ramanand neclintit in credinta sa, a primit cununa muceniciei, jertfindu-si viata pentru sfanta credinta a unicei Biserici a lui Hristos, Biserica Ortodoxa.A fost inmormantat in Teratin, iar in 1963, moastele sale au fost mutate intr-un cimitir ortodox din Varsovia. Dupa inscrierea sa in randul sfintilor in anul 2003, a avut loc descoperirea sfintelor sale moaste si asezarea lor in racla in biserica parohiala si de cimitir a Sfantului Ioan Scararul din Varsovia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu