de ce nu ne asculta copiii

“Asa cum a disparut increderea copiilor in parinti, tot astfel a disparut si increderea parintilor in Dumnezeu, si auzi adeseori pe multi parinti spunand: “De ce tocmai copilul nostru sa apuce pe un drum rau? Doar noi mergem regulat la Biserica!” si aceasta se intampla pentru ca parintii nu-I dau lui Hristos surubelnita, ca sa le stranga putin copiilor lor vreun surub slabit, ci vor sa le faca ei singuri pe toate. Si cu toate ca exista Dumnezeu, Care ocroteste copiii, si ingerul lor pazitor este mereu langa ei, ocrotindu-i si el la randul sau, parintii se nelinistesc pana se imbolnavesc, si desi sunt oameni credinciosi, se comporta ca si cand nu ar exista Dumnezeu si inger pazitor, impiedicand astfel interventia dumnezeiasca. In timp ce ar trebui sa se smereasca si sa ceara ajutor de la Dumnezeu, si atunci Bunul Dumnezeu le va ocroti copiii lor.”

“Adeseori copilul primeste multe inrauriri de la cei din afara familiei. Dar atunci cand va creste, daca are intentie buna, Dumnezeu il va lumina mai mult pentru a intelege inrauririle negative pe care le-a primit si pentru a se nevoi sa le lepede.”

“Astazi cei mai multi copii ii vad pe parintii lor numai seara, pentru putin timp, si astfel nu se satura de dragoste. De multe ori parintii care sunt dascali sau medici si se ocupa la serviciul lor cu copiii, atunci cand se intorc acasa nu mai au afectiune si pentru copiii lor. Sunt obositi, caci li s-a terminat bateria. Sau vezi unele cadre militare care, fiind obisnuite sa dea pedepse severe soldatilor atunci cand nu se supun, vor sa impuna si in familie disciplina militara, si astfel se poarta aspru cu copiii lor sau chiar le dau si cate o palma pentru lucruri neinsemnate. La fel si unii judecatori, nu arata dragoste si afectiune fata de copiii lor, ci atunci cand acestia fac vreo pozna deschid si acasa proces. De aceea acesti copii vor avea mai tarziu probleme psihologice.”

“Astazi copiii nu se satura de dragostea mamei si nici nu invata limba materna, pentru ca mama lipseste, fiind toata ziua la serviciu, si-si lasa copiii cu femei straine. De o mie de ori o duc mai bine copiii de la cresa, unde se afla si vreo educatoare cu daruire, care sa le arate putina afectiune, decat copiii pe care ii parasesc parintii si sunt ingrijiti de o femeie platita, si dupa aceea ce se intampla? Cel care nu are o mama, are o gramada de doici.”

“Astazi exista in lume multa rautate. Vor sa-i distruga pe copii de mici. In loc sa-i franeze de la rau pana vor ajunge mari, ii impiedica de a face binele. Apoi, sarmanii, dupa ce cad in pacat si se chinuiesc, vor sa se ridice, dar nu stiu cum. Pentru ca, de vor apuca pe povarnisul cel dulce, cu greu se mai pot opri.”

“Astazi gresesc si multe familii crestine. “Eu sunt in regula, am copii bine educati si realizati. Nu sunt ca ceilalti, si de aceea dorm linistit.” Nu a gresit facand aceasta, chiar daca a facut-o fara discernamant, ci pentru ce a facut-o. Daca a facut-o din frica de Dumnezeu si din frica pentru pacat, spre a-i scapa din iad, atunci ajuta Dumnezeu si copilul nu va pati nimic. Dar daca a facut-o din egoism sau pentru ca asa este mentalitatea trufasa a multor parinti care spun: “Copilul meu nu ar face asa ceva!”, atunci nu ajuta Dumnezeu, ci se intampla cele contrare, ca sa se indrepte parintii.”

“Astazi, si cei mici si cei mari traiesc in lume ca intr-un spital de nebuni, de aceea este trebuinta de multa rabdare si rugaciune. O multime de copii sufera comotii cerebrale, si aceasta deoarece parintii intorc putin mai mult decat trebuie ceasul, care este deja putin stricat, si astfel arcul se rupe. Este trebuinta de discernamant, deoarece un copil are trebuinta de mai multa rasucire, altul de mai putina. Sarmanii copii sunt expusi la toate curentele. Cand aud in diferite intruniri: “Nu-i respectati pe parinti!”, “Nu respectati nimic!”, iar mamele incearca sa-i constranga, atunci reactioneaza urat.”

“Atunci cand copiii sunt ajutati de mici si se umplu de Hristos, vor fi langa El totdeauna, si chiar daca ar devia putin atunci cand vor creste, datorita varstei sau a unei rele prietenii, pe urma iarasi se vor intoarce la El. Pentru ca frica de Dumnezeu si evlavia care au adapat inimile lor inca din varsta copilariei nu este cu putinta sa fie uitate vreodata.”

“Atunci cand, de pilda, o mama isi vede copilasul ca incearca sa mearga, dar nu poate, pentru aceasta il poarta mereu in brate spunand: “Sarmanul copil, nu poate umbla!”, in loc sa-l tina putin de manuta. In felul acesta cum va putea invata copilul sa mearga? Desigur, mama este manata de dragoste pentru copil, dar ii face rau pentru multa ei purtare de grija. Am cunoscut un tata al carui fiu terminase armata si pe care il mai tinea de mana pentru a-l duce la frizer: “L-am adus pe fiul meu sa-l tunzi! Cat face si cand vin sa-l iau?”. Il nenorocise pe copil.”

“Atunci cand in familie sunt doar unul sau doi copii, parintii trebuie sa fie foarte atenti cum ii vor creste. De obicei parintii acestor copii le satisfac toate mofturile, iar ei, avand de toate, se netrebnicesc cu desavarsire.”

“Atunci cand mama este in casa, ii poate supraveghea pe copii, randuieste cum trebuie lucrurile si astfel se evita multe necazuri.”

“Atunci cand sotii au dragoste intre ei si copiii au respect fata de parintii lor, viata in familie este pasnica, merge ceas.”

“Bataia, pe cat se poate, parintii sa o evite. Sa incerce cu bunatate si cu rabdare sa-l faca pe copil sa inteleaga ca ceea ce face nu este corect. Numai cand copilul este mic si nu intelege ca ceea ce vrea sa faca este primejdios, numai atunci il ajuta, caci primind o palma va tine minte sa nu mai faca altadata. Frica de a nu mai primi cumva vreo palma i se face copilului ca o frana care il protejeaza.”

“Cei mari, cand nu postesc, sunt mustrati de constiinta atunci cand ii vad pe copii postind. Cand eram mic, lucram pentru mai multa vreme cu mesterul meu la cate o casa si mancam acolo, dar miercurea si vinerea plecam acasa sa mananc, deoarece aceia nu posteau. Odata, intr-o miercuri, mi-au adus o baclava. “Multumesc, le-am spus, dar postesc!”. “Ia te uita, copil mic si posteste, iar noi, oameni mari, mancam de toate!””

“Chiar si cea mai grava cadere a copiilor nu trebuie sa-i duca la deznadejde pe parinti, pentru ca in vremurile noastre pacatul a devenit moda. Sa aiba intotdeauna in vedere si urmatorul lucru: copiii din ziua de azi vor avea si unele circumstante atenuante pentru neoranduielile pe care le fac. Nota sapte la purtare din vremea de astazi are valoarea lui zece, lui “foarte bine” din vremea noastra. Fireste, parintii vor incerca sa-i ajute pe copiii lor, insa fara a se nelinisti peste masura, deoarece mai tarziu le va veni mintea la cap. Acum se poate ca ei sa nu-si dea seama de ce este bine, pentru ca mintea lor nu s-a maturizat inca, ci le este tulbure. Nu au limpezimea mintii pentru a distinge primejdia prin care trec si vatamarea ireparabila pe care o pot suferi.”

“Copiii ii copiaza pe parinti inca din leagan. Imita ceea ce fac cei mari si le inregistreaza pe toate in “caseta” lor goala. De aceea parintii trebuie sa se osteneasca sa-si taie patimile lor. Indiferent daca unele le-au mostenit de la proprii lor parinti, ei vor da socoteala lui Dumnezeu nu numai pentru ca nu s-au nevoit sa le taie, ci si pentru ca le transmit copiilor lor.”