Puterea mare a îngerului păzitor! Cum să-i auzi sfatul bun din urechea inimii

DE ADMIN · 21 IANUARIE 2018

Îngerul a început s-o tragă cu grijă afară din iazul cu smoală fierbinte. Când celelalte suflete au văzut că un înger o scoate pe femeie din smoală, s-au agăţat de poala rochiei ei…

Am să vă spun o scurtă istorioară despre îngerul păzitor al unui copil care i-a fost încredinţat grijii lui. Am citit această poveste în Fraţii Karamazow a lui Dostoiewski.

Când s-a născut o fetiţă, Dumnezeu a trimis îngerul ei păzitor să o apere în toate zilele vieţii ei, până la moarte. S-o păzească de păcate, s-o înveţe, să n-o lase să cadă în ispite grele.

Când fetiţa a crescut, nu a mai ascultat de îngerul ei păzitor. Zadarnic îi sufla la urechea inimii cuvinte bune, degeaba o învăţa milostenia, rugăciunea şi iubirea de semeni. Fata devenea tot mai rea, mai nepăsătoare de suferinţa aproapelui, mai zgârcită şi cu inima prinsă de averea ei. Femeia devenise foarte bogată, nu dădea nici o firimitură de pâine vreunui sărac, ci punea slugile să-i izgonească pe cerşetori cu băţul. Îngerul ei era mereu întristat şi se gândea cu groază ce se va întâmpla cu sufletul femeii la moartea ei.

A venit şi ziua morţii şi a judecăţii femeii. Pentru păcatele ei cele multe şi pentru nemilostivirea ei faţă de săraci şi bolnavi, Dumnezeu a trimis-o în iad să stea în iazul de smoală, unde erau aruncaţi zgârciţii şi nemilostivii. Iar îngerul ei păzitor se plimba pe malul iazului de smoală şi plângea pentru sufletul pierdut şi se zbătea să-şi amintească dacă această femeie a făcut vreun bine în viaţa ei. Şi-a adus aminte că o dată, mergând cu căruţele cu recoltă la oraş pentru a o vinde, femeia a dat un fir de ceapă verde unui cerşetor. Atunci a alergat îngerul la tronul lui Dumnezeu şi, căzând cu faţa la pământ, a spus: „Doamne, femeia aceasta a făcut o dată un bine. A dat un fir de ceapă verde unui cerşetor.”

„Bine, i-a spus Dumnezeu, uite aici firul de ceapă, ia-l şi du-te pe malul iazului de smoală. Spune-i femeii să se prindă de firul de ceapă şi trage-o încet afară din iaz. Să fii cu grijă că firul de ceapă este foarte subţire şi se poate rupe uşor.”

Îngerul a luat firul de ceapă şi s-a dus pe malul lacului. A strigat-o pe femeie şi i-a spus: „Domnul Dumnezeu S-a milostivit de tine şi m-a trimis cu acest fir de ceapă. pe care tu l-ai dat odată unui cerşetor. Apucă-te cu grijă de el ca să nu se rupă şi eu am să te trag încetişor afară din iaz „.
Femeia a făcut ce i-a spus îngerul. Acesta a început s-o tragă cu grijă afară din iaz. Când celelalte suflete au văzut că un înger o scoate pe femeie din smoală, s-au agăţat de poala rochiei ei gândind ca îngerul le va trage şi pe ele afară. Atunci femeia a început să-i înjure, să-i ocărască şi să-i blesteme, lovindu-i cu picioarele şi strigând: „Lăsaţi-mă în pace, nemernicilor, eu am dat firul de ceapă, nu voi. Duceţi-vă în fundul iazului, blestemaţilor.”

În clipa aceea, s-a rupt firul de ceapă şi femeia a căzut înpoi în iazul de smoală. Şi îngerul a început să plângă din nou cu tristeţe.

V-am spus această povestioară ca să înţelegeţi că, într-adevăr, îngerul păzitor nu ne părăseşte niciodată, că el rămâne mereu credincios misiunii pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o pentru a mântui sufletul, pentru că el iubeşte sufletul încredinţat grijii sale, se roagă pentru el şi-i şopteşte la ureche numai sfaturi bune; el este conştiinţa noastră bună, care ne duce pe drumul mântuirii, dacă îl ascultăm. El se bucură cu bucurie mare când îl ascultăm şi plânge când ne prefacem surzi la sfaturile sale.

Fiecare fiinţă umană, bună sau rea, îşi are îngerul său păzitor. În clipa în care copilul se naşte, îngerul vine la patul lui, trimis de Dumnezeu, ca să-l înveţe, să-l apere de primejdii, de ispitiri, de influenţele rele ale diavolului şi ale oamnilor răi. Aţi observat că, în clipa în care eşti gata să săvârşeşti un păcat, o voce lăuntrică îţi şopteşte: „Nu face asta.” Când un pericol necunoscut te pândeşte, acelaşi înger îţi suflă la ureche: „Nu te duce acolo”, sau „Fereşte-te de omul acesta” etc.

Dacă păstrezi în viaţa ta măcar o mică parte din puritatea copilăriei, o mică parte din inocenţa ta, atunci vei auzi glasul îngerului păzitor conducându-te neatins de vicisitudinile vieţii către un mai bun loc în societatea creştină, către o mai bună congregaţie ortodoxă, vei fi apărat de Dumnezeu şi sufletul tău va fi liber de orice frică, incertitudine şi îndoială şi vei avea curajul să înfrunţi nedreptatea, să iubeşti pe aproapele tău şi chiar pe vrăjmaşul tău. Vei păşi în lumina lui Dumnezeu.

Uneori poţi să-ţi vezi îngerul păzitor, nu ca o persoană, ci ca lumină, mai mult spirituală în partea dreaptă a capului tău, ceva deosebit faţă de lumina soarelui sau a unei lămpi. Este o lumină dulce care vine de sus şi-ţi pune în suflet o bucurie neînţeleasă. Atunci să înţelegi că îngerul tău păzitor este acolo, că încearcă să-ţi comunice ceva bun. Spune o rugăciune, curăţeşte-ţi inima şi mintea, amineşte-ţi că ai un prieten, cel mai credincios şi care nu te va părăsi niciodată, nici măcar în momentele tale de păcătuire.

Adu-ţi aminte ş

liturghia.

Îmi place

Îmi place

Ador

Haha

Uau!

Tristeţe

Furie

Parohia Nicolae Bălcescu 

”Toata lumea trebuie sa stie ca apa alcalina omoara cancerul!” Cum se prepara.

Medic german: ”Toata lumea trebuie sa stie ca apa alcalina omoara cancerul!” Cum se prepara

 2791

POSTAT DE CĂTRE ADMINISTRATOR13 SEPTEMBRIE 2016CREDINȚĂ ȘI MEDICINĂ

Apa alcalina este recomandata de medici si terapeuti pentru ca efectele sale sunt deosebit de benefice asupra sanatatii. Se numeste apa alcalina pentru ca pH-ul acestei ape este de 8,5 -9, deci un pH alcalin.

Ce este alcalinitatea?

Odata incheiat procesul digestiei, alimentele, conform calitaţii proteinelor, hidraţilor de carbon, grasimilor, mineralelor şi vitaminelor pe care le conţin, vor genera o condiţie de aciditate sau de alcalinitate in organism. Rezultatul acidifiant sau alcalinizant se masoara prin intermediul unei scale numite pH, ale carei valori sunt cuprinse intre 0 şi 14, pH-ul 7 fiind un pH neutru. Este important sa cunoaştem cum alimentele acide şi cele alcaline afecteaza sanatatea. Pentru ca celulele sa funcţioneze corect, pH-ul acestora trebuie sa fie uşor alcalin. La o persoana sanatoasa, pH-ul sangelui este intre 7,40 şi 7,45

Dr. Robert Young, microbiolog şi nutriţionist din Statele Unite, a studiat ani de zile aciditatea sangelui, considerand-o, alaturi de alţi specialişti din domeniu, principala cauza a bolilor din epoca moderna. “Miracolul pH. Dieta Young”, el afirma: “Nivelul pH-ului din toate materiile fluide ale organismului nostru afecteaza fiecare celula din corp. Intregul proces metabolic depinde de alcalinitatea mediului. Aciditatea crescuta cronica corodeaza ţesuturile organismului iar, daca nu este ţinuta sub control, intrerupe activitatea şi funcţionarea celulelor, de la bataile inimii pana la circuitul neuronal cerebral. Cu alte cuvinte, aciditatea afecteaza insaşi viaţa. Ea se afla la baza tuturor bolilor şi imbolnavirilor.”

Boli cauzate de aciditatea marita a organismului

Daca corpul nostru menţine o aciditate extrema sau excesiva putem avea urmatoarele probleme:

Se produc radicalii liberi care oxideaza şi altereaza intregul sistem imunitar, fiind necesari antioxidanţii pentru eliminarea resturilor oxidarii din corp; – vitaminele şi mineralele nu mai pot fi absorbite corect in organism; – bacteriile benefice din intestinul subţire işi pierd capacitatea de a ajuta la digestia corecta; – ţesutul conjunctiv se deterioreaza şi işi pierde capacitatea de a-şi realiza toate funcţiile relaţionate cu sanatatea capilara, a pielii şi a unghiilor; – somnul este neregulat şi alterat; – apar dureri de cap, infecţii şi raceli; – apare o stare de oboseala permanenta şi o lipsa de energie vitala.

Boala apare intr-un mediu acid (pH acid). Daca nu normalizam pH-ul sangelui, este dificil sa vindecam mai ales bolile grave.

Majoritatea acestor boli cauzate de un pH acid este provocata de o alimentaţie proasta, care include un exces de carne şi grasimi saturate. Emoţiile au, de asemenea, un rol important, deoarece cele negative precum furia sau tristeţea blocheaza organe ca ficatul sau intestinele, impiedicand astfel corecta lor funcţionare.

Consecinţele unei aciditaţi marite a organismului sunt: corpul nu mai absoarbe corect vitaminele şi mineralele, celulele au carenţe nutriţionale, este dificila repararea celulara şi eliminarea metalelor grele, tumorile pot creşte mai repede, pot aparea artrita reumatoida, fibromialgia, sindromul de oboseala cronica, osteoporoza, diabetul, lupusul, tuberculoza, hipertensiunea arteriala, valorile ridicate de colesterol, bolile cardiace, cancerul ca urmare a unui nivel extrem de aciditate, eczemele, acneea, pietrele la vezica biliara, herniile, anxietatea, tulburarile de comportament, insomniile, nervozitatea, palpitaţiile şi durerile musculare.

Dr. Robert Young confirma prin studiile sale toate acestea: “Excesul de aciditate din organism este cauza tuturor bolilor degenerative. Cand se distruge echilibrul, iar organismul incepe sa produca şi sa depoziteze mai multa aciditate şi mai multe deşeuri toxice decat poate elimina, atunci incep sa se manifieste diferite dureri şi afecţiuni.

Este cancerul cauzat de aciditate?

In anul 1931, dr. Otto Heinrich Warburg (1883-1970), a primit premiul Nobel datorita descoperirii cauzei primare a cancerului. El a primit aceasta recunoaştere ştiintifica datorita tezei sale numite “Cauza primara şi prevenirea cancerului”. Conform acestui om de ştiinta, cancerul este consecinţa unei alimentaţii antifiziologice şi a unui stil de viaţa antifiziologic. Ce inseamna aceasta mai exact? O alimentaţie antifiziologica este cea bazata pe alimente acidifiante şi sedentarism care creeaza in organism un mediu de aciditate. Aciditatea, la randul sau, epuizeaza oxigenul din celule. Dr. Otto Heinrich Warburg a afirmat: “Lipsa de oxigen şi aciditatea sunt doua feţe ale aceleiaşi monede: daca o aveţi pe una, o aveţi şi pe cealalta. Substanţele acide resping oxigenul; in schimb, substanţele alcaline atrag oxigenul. Privarea unei celule de 35% din oxigenul sau timp de 48 ore o poate transforma in celula canceroasa.”

In lucrarea sa “Metabolismul tumorilor”, Warburg a demonstrat ca toate formele de cancer sunt caracterizate de doua condiţii de baza: acidoza şi hipoxia (lipsa de oxigen). A descoperit de asemenea, ca celulele canceroase sunt anaerobe (nu respira oxigen) şi nu pot supravieţui in prezenţa nivelelor ridicate de oxigen. Conform doctorului Warburg “Toate celule normale cer in mod absolut oxigen, insa celulele canceroase pot trai fara oxigen – este o regula fara excepţie. Ţesuturile canceroase sunt ţesuturi acide, in timp ce ţesuturile sanatoase sunt ţesuturi alcaline.

Dr. Theodore A. Baroody afirma la randul sau in cartea numita “Alkalize or Die” (“Alcalinizaţi sau muriţi”): “In realitate nu conteaza numarul bolilor, ceea ce conteaza este ca toate provin din aceeasi cauza…multe deşeuri acide in corp!”.

Cum se poate echilibra şi alcaliniza organismul?

Organismul se poate alcaliniza prin sport, alimentatie si reducerea stresului. Printre alimentele alcaline se numara: vegetalele cu frunze verzi sunt recunoscute ca fiind cele mai alcalinizante pentru corp, fructele, legumele crucifere, lapte batut, zer crud, alge comestibile, mei, quinoa, soia, hrişca, lapte crud, migdale, miso, ulei de masline, uleiuri comestibile presate la rece, condimente naturale, vin organic, iaurt din lapte crud, masline, apa pura, apa cu lamaie, ceai de plante medicinale, lapte de migdale, ceai verde.

Cum se prepara apa alcalina?

Inainte de toate, vei avea nevoie de o banda pentru masurarea pH-ului apei, banda pe care o gasesti la farmacie sau in magazinele unde sunt comercializate filtre de apa.

De ce ai nevoie de aceasta banda? Pentru ca fiecare sursa de apa pe care o folosim este diferita, are un pH diferit, de aceea intai trebuie sa stabilesti clar cantitatea de ingrediente in functie de apa pe care o folosesti.

 Iata de ce ai nevoie:

• Banda pentru masurarea pH-ului;
• 2 L de apa;
• O jumatate lingurita de bicarbonat de sodiu;
• O jumatate de lingurita sare de mare neiodata sau sare de Himalaya;
• O jumatate de lingurita zeama de lamaie.

Amestecati ingredientele si testati pH-ul. Daca este necesar, adaugati treptat bicarbonat de sodiu pana obtineti pH-ul de 8,5-9.

Puteti folosi apa de la robinet fiarta sau orice alt tip de apa doriti.

Lasati apa sa se “linisteasca” peste noapte la frigider sau la temperatura camerei, iar a doua zi este numai buna de baut. Este indicat sa depozitati apa in sticle, nu in pet-uri.

sursa doctorulzilei.ro

Ne vindecăm mai ușor dacă ne și rugăm

 400

POSTAT DE CĂTRE ADMINISTRATOR28 MARTIE 2017SFATURI DUHOVNICEȘTI

Din punct de vedere biologic, izbăvirea din boală poate părea un proces natural și firesc, de vreme ce organismul nostru a fost înzestrat de Dumnezeu cu o capacitate uimitoare de a se apăra, regenera sau vindeca din mers.

Vindecarea este însă un proces mult mai complex, care cuprinde și curățarea sufletului de patimi și recuperarea lui de sub robia păcatului.

Vindecările din Biblie

Sfânta Scriptură este plină de pasaje în care ne sunt prezentați oameni s-au vindecat în mod miraculos numai prin cuvântul Mântuitorului (fie ție după credința ta), prin atingerea de haina Lui (femeia cu scurgerea de sânge de 7 ani), sau prin mâna Lui (soacra lui Petru). Și noi, astăzi, ne putem atingem de Hristos prin împărtășirea cu Sfintele Taine. Nu doar ne atingem de El și de harul Lui, ci ne unim cu El.

„Credința ta te-a mântuit, mergi în pace”, le spunea Hristos Domnul celor care veneau la El cu nădejdea că doar El îi poate ajuta. Înțelegem că Dumnezeu nu doar înlătură boala și face trupul sănătos, ci vindecă și sufletul, partea din noi care bolește de mult timp, fiind cuprinsă de frigurile sau de zăpușeala păcatului. Vindecarea este deci un act complet, săvârșit de Dumnezeu, care se numește mântuire.

Medicii care se pun pe ei în slujba celor suferinzi se fac mâinile prin care Dumnezeu lucrează. Însă pentru ca vindecarea să fie totală și profundă, este nevoie și de intervenția lui Dumnezeu.

Boala se vindecă mai ușor dacă ne și rugăm 

Tratamentul medicamentos și celelalte terapii recomandate de medici trebuie însoțite întotdeauna de rugăciune, ca ele să aducă rod, mai ales duhovnicesc. Rugăciunea îi face foarte mult bine bolnavului, acest lucru fiind dovedit științific. Se poate ruga el însuși (dacă acest lucru este posibil), sau se pot ruga cei din jur pentru el.

Vedem că cele mai multe vindecări din Biblie s-au produs ca urmare a credinței celui bolnav, care a cerut sau nu tămăduire bolii sale. Credința se arată a fi deci o condiție definitorie a actului de vindecare.

Modul prin care Domnul ne vindecă reiese foarte clar din Pilda Samarineanului. Hristos este doctorul cel milostiv, care se oprește la toți cei aflați în neputință (fără excepție), se apleacă spre suferința lor cu multă dragoste, le leagă rănile, îi duce la un loc sigur și le poartă de grijă de departe.

Ce să facem, mai precis

Participarea la slujbele Bisericii, împărtășirea cu Sfintele Taine (Trupul și Sângele Mântuitorului) au un efect liniștitor și întăritor asupra celor bolnavi, și sunt prescrise de duhovnici tuturor celor care au probleme de sănătate.

Biserica are de altfel o taină specială pentru bolnavi, numită Sfântul Maslu, la care poate participa bolnavul însuși sau rudele și prietenii lui.

Când avem o boală și începem un tratament, sau mergem la o consultație, sau la o operație, ne putem înfățișa preotului duhovnic, cerând binecuvântarea lui, și prin el, binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu.

Hristos Însuși îi trimite pe cei zece leproși să se arate preoților pentru curățarea lor, spulberând prin aceasta orice neîncredere în mijlocirea preoților.

Pe lângă binecuvântarea duhovnicului, putem face o cruce pe medicamentul luat, rostind în gând o rugăciune scurtă: „Doamne, dacă voiești, poți să mă vindeci”, după modelul leprosului care a cerut curățire de la Hristos.

Ce rugăciuni putem citi

Dacă boala este foarte gravă, trebuie să se roage și cei din familie sau prietenii, și să se dea un pomelnic la o biserică unde se săvârșesc slujbe zilnice.

Se pot citi Paraclisul Maicii Domnului sau acatiste către sfinții doctori fără de arginți sau sfinții care s-au arătat tămăduitori săvârșind minuni chiar și în zilele noastre, precum Sfinții Cosma și Damian, Sfântul Tămăduitor Pantelimon, Sfântul Nectarie din Eghina, Sfântul Luca numit și “Doctorul”, sau ceea ce recomandă părintele duhovnic.

Tratamentul dă roade și când este însoțit de post, dacă bolnavul poate. Pe lângă credință multă, bolnavul trebuie să arate și răbdare în suferirea bolii, fără să cârtească și fără să-și piardă încrederea în ajutorul lui Dumnezeu, căutând să înțeleagă folosul bolii.

Sursa: lataifas.ro

Ce să fac ca să dobândesc mântuirea?

 2908

POSTAT DE CĂTRE ADMINISTRATOR23 IANUARIE 2018SFATURI DUHOVNICEȘTI

Odată, pe când se afla în Biserica Maicii Domnului Halcopratia, s-a apropiat de el un tânăr foarte cuminte, care mergea totdeauna neobosit la sfintele slujbe.

– Părinte, îl întreabă tânărul, ce să fac ca să dobândesc mântuirea?

– Tu, băiatul meu, eşti un suflet nevinovat. Cum ceri să auzi cuvinte de mântuire de la un bătrân care a putrezit în păcate?

– Cuvântul lui Dumnezeu, părinte zice: Întreabă pe părintele tău şi el te va învăţa. De aceea şi eu cer de la tine să aud cuvânt bun. Să nu mă treci cu vederea pe mine, netrebnicul!

– Ce te gândeşti, l-a întrebat atunci sfântul, să te faci monah sau să placi lui Dumnezeu în viaţa obişnuită?

– Mă gândesc, părinte, să mă învăţ mai întâi în viaţa aceasta obişnuită şi apoi ceea ce va vrea Dumnezeu.

– Dacă vrei, fiule, să locuieşti între oameni, trebuie să fii atent la următoarele lucruri: Să nu osândeşti pe nimeni niciodată, să nu râzi de cineva, să nu te mânii, să nu dispreţuieşti, păzeşte-te mult să nu zici: “Cutare trăieşte în păcate sau cutare face desfrâu”, căci aceasta înseamnă: Să nu judecaţi!

Pe toţi oamenii să-i vezi cu aceiaşi ochi, cu aceeaşi dispoziţie, cu acelaşi gând, cu inimă simplă. Pe toţi să-i ai ca pe Hristos. Nu-ţi pleca urechea la omul care osândeşte pe alţii, nu te bucura şi nu încuviinţa cele ce zice, ci tine-ţi gura închisă şi fii, adică, zăbavnic la vorbă şi grabnic la rugăciune.

Dar nici pe cel ce judecă pe altul să nu-l osândeşti întru tine. Chiar dacă el face un lucru rău, tu vezi-ţi lipsurile tale şi osândeşte-te numai pe tine însuţi.

– Cele ce îmi spuneţi, a zis băiatul, sunt pentru cei sporiţi; dar eu, nimicul, cum voi putea ajunge ca bine să plac lui Dumnezeu?

– Tinereţea, fiule, dacă are smerenie şi nevinovăţie, ajunge. Nimic altceva nu-ţi cere Dumnezeu. De aceea, fiule, să fii nevinovat şi smerit. Socoteşte-te pe tine mai prejos decât toţi; atunci într-adevăr vei trăi împreună cu Hristos.

Sileşte-te de asemenea să nu-ţi închipui în mintea ta că ai ajuns la măsura sfinţilor, ci să zici adesea: “Suflete al meu, tu ştii că am întrecut şi pe draci cu păcatele şi nici o faptă bună nu am făcut până acum pentru Dumnezeu. Vai de mine, ticălosul, ce voi face în ziua judecăţii?”

Chiar dacă cineva ar face semne şi minuni, trebuie să nu se socotească drept, pentru că fără îndoială va păcătui în rugăciunea sa, fie în miscările inimii, fie în împrăştirea gândurilor, adică, când una zice gura, iar mintea se află în altă parte. De aceea adu-ţi aminte şi zi adesea: De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă şi de cele străine fereşte pe robul Tău!

Trebuie apoi să mai ai în vedere şi un lucru: niciodată să nu fii mulţumit cu lucrurile tale cele bune, nici să te încrezi în tine din pricina lor. Nu ştii dacă sunt plăcute sau neprimite înaintea lui Dumnezeu. De aceea, mai bine să ai în El încrederea ta şi în puterea Lui, socotindu-te pe tine gunoi netrebnic. O, fiule, câte păcate facem noi şi nu le ştim! Când vezi pe aproapele tău greşind, tu să pui asupra ta greşeala lui. Chiar dacă cineva te ocărăşte, te osândeşte, sau te dispreţuieşte până la înjosire, tu smereşte-ţi gândurile şi osândeşte-te pe tine însuţi ca păcătos şi nevrednic de a trăi. Deci, prin toate acestea, vei dobândi îndreptare şi mântuire.

Atunci, tânărul l-a întrebat iarăşi:

– Părinte, cum poate omul să biruiască o ispită diavolească?

– Biruinţa a toată ispita este tăcerea şi smerenia. Toate lucrurile celui smerit sunt cunoscute de Dumnezeu şi lăudate de către îngerii Lui. De aceea, sunt înfricoşate şi temute de diavoli. Fii, deci, smerit, cu inimă înfrântă, ca să dorească Duhul Sfânt să se sălăşluiască întru tine şi să-ţi dea putere să nesocoteşti toate grijile vieţii. Pentru că văd că acestea te îndepărtează mai mult de calea lui Dumnezeu, ocupându-te cu lucruri nefolositoare. Acestea, fiule, nu ne vor ajuta cu nimic în ziua judecăţii. Nu ne-a adus Dumnezeu în această viaţă ca să ne pierdem pe noi înşine cu grijile şi treburile netrebnice, înşelaţi de diavolul, ferească Dumnezeu.

Dăruieşte-te pe sine-ţi cu totul lui Dumnezeu, grijindu-te numai de suflet, şi El va avea grijă de trebuinţele tale cele trupeşti. Fiindcă, oricât te-ai îngriji de trup în această viaţă, nu poţi adăuga al statul tău un cot, cum zice Domnul. Ce folos avem de la lucrurile lumii, chiar dacă am izbuti să le adunăm pe toate în magaziile noastre? La sfârşitul vieţii toate rămân aici, şi noi, goi de toată virtutea, ne sălăşluim în groapă. Ce câştig material ne poate mântui atunci? Desigur, nici unul; ci ne va înconjura pretutindeni vaiul, durerea şi iadul cel veşnic.

De aceea să ne rugăm neîncetat, cu multă atenţie şi linişte. Gândeşte-te, fiule, şi pune bine în inima ta toate cele ce-ţi spun; leapădă grijile şi trăieşte înţelepţeşte şi bine plăcut Domnului şi Dumnezeului tău.

Cu aceste sfaturi, fericitul a trezit o adâncă umilinţă în inima tânărului, care, voind să plece, a căzut la picioarele lui, rugându-l să-l binecuvinteze. La fel a făcut şi Nifon; a căzut şi el la picioarele băiatului, apoi l-a binecuvântat pentru plecare.

Tânărul acesta era fiul unui demnitar de la palat. De atunci, cea mai mare parte din timp şi-o petrecu împreună cu cuviosul, care nu primise încă cinstea arhieriei. I-a aflat şi chilia şi adesea mergea la el, hrănindu-se cu dumnezeiasca sa învăţătură, mai dulce decât mierea şi fagurul. Astfel şi-a hrănit sufletul său, şi de tânăr s-a făcut vas ales în mâinile lui Dumnezeu. A bineplăcut lui Dumnezeu cu faptele sale şi când a venit ceasul, şi-a încredinţat sufletul în mâinile Lui şi s-a odihnit în dumnezeiasca fericire. Iar numele acelui tânăr era Neofit.

Extras din Viaţa şi învăţăturile Sfântului Ierarh Nifon, Ed. Episcopiei Romanului, 2001, p. 149-152

„REȚETA DE MÂNTUIRE”

„REȚETA DE MÂNTUIRE” a Sfântului Paisie Aghioritul pentru toți cei osteniți și împovărați

Limitați-vă nevoile materiale pentru că acestea creează poveri înfricoșătoare și neliniști.

Nu râvniți la oamenii care au bani, confort, slavă și putere, ci la cei care trăiesc în virtute, înțelepciune și dreaptă credință.

Nu cereți de la Dumnezeu lucruri care întăresc numai trupul, ci cereți, în primul rând, ceea ce este bun și folositor pentru suflet.

Schimbați-vă viața, descoperiți sensul vieții, câștigați timpul pe care l-ați pierdut în călătoria voastră de până acum pe acest pământ.

Nu vă încredeți în cugetul oamenilor lumești.

Vindecați-vă de bolile care domină în viața oamenilor care nu au învățat să postească, să se înfrâneze, să se roage și să nădăjduiască.

Nu deznădăjduiți, Dumnezeu este pretutindeni și îl iubește pe om.

Tăiați orice relație cu răul, trăiți liber, în acord cu voia lui Dumnezeu.

Arătați-vă credința și prin faptele dragostei față de aproapele.

Hotărâți-vă, ce vreți mai mult: să plăceți lumii sau să vă întoarceți lângă Dumnezeu.

Aproape toate problemele încep de la gură (de la felul în care vorbești, adică) și de asemenea de la cât de mult depinzi de patimile tale.

Să o iubești pe soția ta mai mult decât pe tine însuți. Cu faptele, nu cu vorbele. Și să nu-i vorbești niciodată urât, fiindcă de fiecare dată limba ucide și distruge dragostea. De asemenea, să luați aminte că unii părinți îi răsfață pe copiii lor și le fac toate voile. Și când răsfeți prea mult pe copil, devine egoist și o va lua pe o cale strâmbă. Mulți părinți au grijă să dea copiilor lor mai mult lucruri materiale. Aceasta este o greșeală. Trupul are multe pofte materiale, dar viață e scurtă. Sufletul are veșnicie: alt drum, altă călătorie. Sufletul nu sfârșește în pământ, ci la Dumnezeu. Astăzi toți se ocupă de trup, iar nu de nevoile sufletului lor.

– Și care sunt nevoile sufletului, părinte?

– Iată, cum să-ți zic? Nevoile sufletului sunt felurite. Și bucuriile sufletului sunt altele decât cele ale trupului. Trupul ușor îl mulțumești, sufletul nu. Dacă ai bani și te duci într-un magazin mare, trupul este mulțumit. Dar ce poți să găsești pentru sufletul tău într-unul din magazinele acelea mari, cum le zice, supermarketuri, da. Sufletul are nevoie de alte lucruri. Sufletul are nevoie de pace, liniște, comunicare cu Dumnezeu. Pentru a se întreține trupul, este nevoie de bani și de pâinea cea de toate zilele, dar sufletul, pentru a se întreține, are nevoie de talanți dumnezeiești: pâinea cea cerească.

Traducere şi adaptare: Laura Enache

Între bine și rău, unde sunt eu?

29 IANUARIE 2017 ARHIMANDRITUL IOACHIM PÂRVULESCU CUVINTE DUHOVNICEŞTI

 

Prorocul Isaia atenţiona omenirea, cu aproape două milenii şi jumătate în urmă: „Vai de cel ce zice binelui rău şi răului bine”.

Foto: Oana Nechifor

Adevărul este că omenirea singură merge pe o cale în care dreptatea şi adevărul sunt foarte îngrădite, chiar inaccesibile. Sărmanii oameni trăiesc cu o impresie foarte înaltă despre ei, se socotesc mari biruitori, însă, această biruinţă este iluzorie, superficială.

Prorocul Isaia atenţiona omenirea, cu aproape două milenii şi jumătate în urmă: Vai de „cel ce zice binelui rău şi răului bine” (Isaia 5, 20). Ne socotim înţelepţi, fără a avea elementara înţelepciune. Este dureros şi de compătimit că atâta omenire trăieşte astfel. Numai o reînviere a credinţei şi o demascare a duşmanilor credinţei va echilibra şi armoniza omenirea. Este clar lucrul acesta. În toată istoria omenirii nu vom putea găsi un curent filosofic care a pacificat omenirea, a armonizat-o, reuşind să elimine răul din ea, aducând înţelegere şi dragoste între oameni. Dimpotrivă, toate curentele filosofice au provocat, în final, în proporţii mai mari sau mai mici, dezastre umane.

Când vorbim despre „teolog” nu trebuie neapărat să mergem cu mintea la a spune că este vorba de cel ce studiază teologia în şcoli. Sunt şi aceştia, însă nu numai ei. „Teologul” prin excelenţă este „sfântul”. Orice om poate deveni teolog când se roagă continuu şi meditează tot timpul la Dumnezeu.

(Protosinghelul Ioachim Pârvulescu, Cele trei mari mistere vizibile şi incontestabile din Biserica Ortodoxă, Editura Amacona, 1997, pp. 88-89)