Profetia Sfintului Nifon
(Din volumul "Hrana Duhovniceasca")
Pina la sfirsitul lumii, nu vor lipsi profetii lui Dumnezeu, dupa cum nici slujitorii diavolului nu vor lipsi niciodata. Insa in zilele din urma citi vor sluji cu adevarat, cu credinta lu Dumnezeu, cu multa intelepciune se vor ascunde de oameni. Si cu toate ca nu vor face semne si minuni ca Sfintii cei de demult, vor merge insa pe calea cea anevoioasa cu multa smerenie.
Acestia se vor afla in Imparatia Cerurilor mai mari decit parintii care au facut minuni, pentru ca in vremea lor adica in axceste zile in care traim noi astazi, ale lui antihrist, nu se afla nimeni ca sa faca semne si minuni, ca sa infierbinte rivna lor spre nevointele cele duhovnicesti. Pentru ca in toata lumea, citi vor ocupa tronurile arhieresti vor fi cu totul nevrednici si nu vor avea nici o idee de fapte bune. Dar si staretii, conducatorii monahilor, vor fi la fel. Vor fi biruiti de lacomia pintecelui si slava desarta, si vor fi pricina de sminteli oamenilor, mai mult decit pilda de fapte bune. Si de aceea nici nu se vor mai gindi la lucrarea faptelor bune. Peste tot va stapini iubirea de arginti. dar vai de monahii care se straduiesc sa adune bani, ca unii ca acestia nu vor vedea fata lui Dumnezeu. Caci iubirea de arginti este uriciune inaintea lui Dumnezeu. Monahii si mirenii vor da bani cu dobinda. Ei nu vor voi sai dea la saraci ca sa le rasplateasca Dumnezeu cu mult mai mult in Imparatia Cerurilor. Daca nu se vor parasi de aceasta lacomie, se vor cufunda in tartarul cel intunecos al iadului.
Din nestiinta se vor insela cei mai multi si vor merge pe calea cea larga si neteda, care duce la pierzanie.
|
Ispita crestinilor din veacul de acum
(Din volumul "Hrana Duhovniceasca")
In cartea care se numeste "Pateric" sunt scrise urmatoarele: Sfintii Parinti ai Schitului au profetit despre neamul cel de pe urma. A intrebat unul: "Ce lucram noi?", si raspunzind unul dintre dinsii, marele Avva Ishirion a zis: "Noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu". Iarasi intrebind a zis: "Cei de dupa noi ce vor face oare?", si a zis: "Vor face numai pe jumatate din cit am lucrat noi". "Dar cei de dupa dinsii ce vor face?", si a zis: "Neamul acela nu va putea face nimic, ci le vor veni ispite mari si cei care vor fi incercati in vremea aceea vor fi mai mari decit noi si decit parintii nostri". Care sa fie oare acele ispite mai mari care sa arate mai lamuriti pe crestinii din veacul de pe urma, incit sai arate mai mari decit vechii parinti? Ispita neamului crestinesc din vremile de pe urma este ivirea proorocilor mincinosi (catolici, protestanti, sectari, Yoga crestina, bahai, teosofie, New Age, ecumenism-erezia ereziilor),care cauta sa piarda si pe cei alesi. Despre acestia a profetit Domnul ca vor fi in veacul cel de apoi: "Multi vor veni in numele Meu si pe multi vor insela" (Matei cap. 5,11)
Vorbesc si ei despre dragoste, de curatire, pentru fapta buna, de smerenie si de virtute, si ajuta obstile crestinesti. Cit este de greu pentru crestinii ortodocsi sa inteleaga pe cine au inaintea lor? Cit e de usor sa fie atrasi de ideile lor cele "filozofice" si sa-i creada. De multe ori rautatea însala, prefacindu-se in chipul faptei bune. Dupa cum a spus si Sf. Dorotei: "nici o rautate si nici unul dintre eresuri, nici insusi diavolul nu poate sa insele pe cineva, decit numai daca se preface in chipul faptei bune". Dupa cum si Sf. Apostol zice: "Ca insusi diavolul se preface in inger de lumina".
"Neghina" numeste Sf. Vasile cel Mare pe toti cei care strica invataturile Domnului si amestecindu-se ei cu trupul Sfint al Bisericii, ca sa fie neobservati si sa faca vatamare. (din Catehismul Sf. Chiril, patriarhul Ierusalimului pag. 121) |
Profetia Sfintului Moise Arapul
(despre calugarii din neamul cel de pe urma)din vol. "Hrana Duhovniceasca"
Sf. Moise Arapul a profetit zicind: "In zilele cele de pe urma ale veacului al saptelea si jumatate, viata monahiceasca se va defaima cu totul si monahii nu vor mai tine socoteala de mintuirea sufletului. ei vor umbla prin mijlocul tulburarilor si gilcevilor, intunecati, fara nici un folos si lenesi, neingrijindu-se nicidecum de fapta buna, robiti de patimile pacatului, pentru ca de acolo de unde l-au ars pe satana nevoitorii cei dintîi, tot de acolo si el are sa arda si sa pirjoleasca. Si de unde s-a biruit, va birui si el pe monahii cei lenesi si defaimatori. Unde a sporit dreptatea, acolo va prisosi mai mult pacatul si faradelegea, pentru ca se va raci dragostea multora si monahii vor petrece prin mijlocul lumii si a mirenilor, fara frica, cu mincari si bauturi amagindu-se de poftele trupului, prin desertaciuni, in necuratii si fapte rusinoase. In acele zile va fi uriciune, zavistie, sfezi sibatai in manasirile de obste pina la singe, tot asa si in lavre, unde nu e viata de obste, din rautatea unuia asupra celuilalt si pentru ca s-au defaimat sfintele canoane si nevointa cea duhovniceasca, se vor pune egumeni si stareti oameni neincercati in fapta buna, fara credinta, nepriceputi, de nici un folos si simpli, nedeosebind binele de rau, lenesi, fara fapte bune, ingrijindu-se numai de cele pamintesti, purtindu-se cu nerusinare in slujbe.
Rapind cu sila egumeniile, cu daruri, si nestiind sa invete si sa povatuiasca turma si fratimea, nestiind ca ei sunt chip si pilda de folos pentru cei care urmeaza fapta buna si neintelengind ca ei au sa dea seama lui Dumnezeu in ziua judecatii pentru turma lor. Si din pricina nepasarii egumenilor ce nu poarte grija de turma, se vor pirde, se vor osindi nu numai cei lenesi si trindavi, ci si fratii cei cu viata buna si infrinati."
Dupa aceea Moise, robul lui Dumnezeu, a vazut ca nori si virtej, negura intunecoasa si ispite foarte infricosate au venit asupra monahilor din partea de la Miazanoapte, caci ii alerga pe monahi si cinul cel monahicesc se imprastia de blestematele eresuri si sileau pe multi sa lepede hainele monahicesti si sa se insoare. Atunci, putini nevoitori care vor fi incercati ca aurul si ca argintul in cuptor in necazuri multe, in prigoana si in strimtorare, se vor lamuri. Si citi se vor afla incercati si vor birui atitea ispite infricosate, se vor preamari, se vor preaslavi si se vor cinsti de Dumenzeu mai mult decit acei care au rabdat caldura si zaduful zilei si gerul noptii.
Dupa aceea Moise, robul lui Dumnezeu, a vazut ca a trecut iarma aceea a necazurilor si ispitelor si prigoana acelor infricosate eresuri si s-a facut liniste si dupa ce vor trece citiva ani iarasi se va dispretui ceata monahilor cea ingereasca si vor veni iarasi ispite asupra lor mai multe si mai silnice. A vazut ca monahii vor petrece impreuna cu calugaritele si impreuna cu pofta cea rea va veni si tirania, caci si cei ce nu vor voi, se vor batjocori cu sila.
Preotii se vor spurca prin pacatul desfriului si preotesele lor vor preacurvi, asemenea si ei vor preacurvi cu altele. Atunci va veni minia cea mare a lui Dumnezeu si va distruge tot neamul acela viclean si-l va trimite in focul cel vesnic.
Deci, fericiti vor fi citi nu se vor pleca la cea mai mare faradelege a necuratiei, care este mai silnica si mai grea decit uciderea, si se vor impotrivi si vor mustra faradelegea ca Sf. Ioan Botezatorul si vor starui mustrind amestecare de singe si vor fi ucisi de cei prea faradelege spurcati si prea necurati oameni din vremea aceea si apoi se vor odihni in sinul lui Avraam, Isaac si Iacob preslavitilor Patriarhi si vor locui in Imparatia Cerurilor cu toti Sfintii, bucurindu-se si veselindu-se, de care bucurie sa ne invredniceasca Dumnezeu si pe noi cu darul Lui cel sfint. Amin |
Profetia unui cuvios din anul 1503din vol. "Hrana Duhovnicesca"
Mare razboi european. Infringerea Germaniei si ruinarea Rusiei si a Austriei. Infringerea turcilor de catre greci. Intarirea lui Agar (a turcilor) de catre popoarele europene si infringerea grecilor de catre turci. Macel in popoarele ortodoxe si mare tulburare la popoarele ortodoxe... intrarea armatelor straine la marea Adriatica. Vai de cei ce locuiesc pe pamint. Iadul este gata. Intr-o clipa moare Agar. Un nou razboi european. Unirea popoarelor ortodoxe cu Germania. Infringerea francezilor de catre germani. Rascoala Indiilor si departarea lor de Anglia. Anglia numai la saxoni. Biruinta ottodocsilor. Infringerea lui Agar si taiere de obste. Agar (iar) contra popoarelor ortodoxe. Neliniste in lume si deznadejde de obste pe pamint. Lupta celor sapte puteri la Constantinopol, trei zile si trei nopti macel s biruinta celei mai mari puteri. Oprirea razboiului de catre Ingerul Domnului Dumnezeului Hristos si predarea orasului (Constantinopol) grecilor. Intoarcerea latinilor (catolicilor) la credinta nestirbita ortodoxa. Intinderea credintei ortodoxe de la Apus pina la Rasarit. Frica si cutremurul barbarilor fata de Ortodoxie. Sfirsitul papei si proclamarea unui patriarh pentru toata Europa. In 55 de ani sfirsitul nevoilor. In cel de-al 70-lea an nu este necaz nu este surghiunit, venit in bratele mamei voioase. Asa este si asa sa fie Amin Amin Amin."Eu sunt Alfa si Omega, Cel dintîi si Cel din urma". Sfirsitul, o turma si un poastor ce este din credinta adevarata a ortodocsilor.
Asa sa fie Amin Amin Amin
Robul lui Hristos, adevaratului Dumnezeu. |
|
fragment:
"Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si sa fie una cu ei in Hristos, o singura Biserica, osingura obste acelor credinciosi! Care insa, dintre aceste zise biserici, mai ales dintre intii-statatorii numiti papi, patriarhi mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi sau xiondzi, pateri, se va invoi sa se lepede de ratacirile sale? Nici unul. Iar noi nu ne putem sa ne invoim la invatatura lor eretica fara sa aducem vatamare mintuirii sufletului nostru. [...] Oare se pot uni cele de neunit - minciuna cu adevarul?
Iezuitii catolici in folosul papei si a propriei lor vederi si scopuri egoiste si meschine, au pervertit legea constiintei si legea Evangheliei afirmind ca pentru atingerea scopurilor proprii sau a scopurilor religioase, catolicii pot intrebuinta si toate mijloacele nelegiuite: adica si sa omoare si ca vicleneasca in tot felul si sa prigoneasca credinta ortodoxa, sa o numeasca schismatica si o credinta de ciini, si sa-i arda pe ruguri pe ortodocsil, ca pe Hus si pe altii.
Neindoielnice sunt cuvintele Mintuitorului nostru Iisus Hristos: Cel ce nu este cu Mine, este impotriva Mea (Matei 12,30). Catolicii, luteranii si reformatii au apostaziat de la biserica lui Hristos - ei nu sunt de un cuget cu noi, nutresc vrajmasie impotriva noastra, cauta din rasputeri sa ne omoare, ne strimtoreaza in tot chipul pentru credinta noastra, ne batjocoresc si ne fac toate felurile de neplaceri mai ales in asezarile lor cele mai insemnate, ei merg in chip vadit impotriva lui Hristos si a Bisericii Sale, nu cinstesc de viata facatoarea Cruce, sfintele icoane, sfintele moaste, nu respecta posturile, strimba dognmele creduintei celei mintuitoare. Ei nu sunt cu noi sunt impotriva noastra si impotriva lui Hristos. In toarce-i Doamne la adevarata Ta Biserica si mintuieste-i!
De gresita intelegere de catre catolici a cuvintelor Mintuitorului: Tu esti Petru si pe aceasta piatra (pe Hristos, pe Care Petru L-a marturisit Fiu al lui Dumnezeu) voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui (Matei 16,18) depind toate ratacirile catolicilor si papilor si mai ales parelnicul primat papal in Biserica si parelnicul rang al papilor de loctiitori ai lui Hristos. [...]
Ci uitati-va cite rataciri sunt ingaduite in creinta papei (iar nu a lui Hristos) rataciri ciudate, hulitoare de Dumnezeu - si-i veti intoarce spatele cu nemultumire si groaza! O trufie omeneaca! o trufie sataniceasca! Auzi, papa infailibil! O, iezuitism! [...]
Catolicii recunoscindu-l drept cap al bisericii pe papa, pe adevaratul Cap al Bisericii - Hristos, L-au pirdut si au ramas lipstiti de Cap. Intreaga istorie a papismului da marturie ca la catolici nu este Cap fiindca ei fac lucruri necuvioase, lupta impotriva Bisericii Ortodoxe, [...] Iar in invatatura lor dogmatica - vai, cite erezii, inovatii, abateri de la adevar! O, pirzator sistem papist!
Singurul Cap al Bisericii ceresti, pamintesti si din cele mai dedesupt este Hristos Dumnezeu!" |
|
vol. "Patericul Egiptean"
pag. 209 cuv 15:"Avva Pamvo l-a trimis pe ucenicul sau ca sa vinda rucodelia sa. Si facind 16 zile (dupa cum ne spunea noua) noaptea dormea in tinda bisericii Sfintului Apostol Marcu, si vazind slujba bisericii s-a intors la batrinul. A invatat inca si citeva tropare. Deci i-a zis lui batrinul: Te vad fiule tulburat. Nu cumva vre-o ispita ti s-a intimplat in cetate? Raspuns-a fratele: Cu adevarat Avvo, intru lenevire cheltuim zilele noastre, in pustia aceasta si nici canoane, nici tropare nu cintam. Mergind la Alexandria, am vazut cetele bisericii cum cinta si m-am intristat ca nu cintam si noi canoanele si troparele. I-a zis lui batrinul: Amar noua fiule, ca au ajuns zilele in care vor lasa calugarii hrana cea tare, cea zisa prin Sfintul Duh si vor urma cintarilor si glasurilor, caci ce umilinta si ce lacrimi se nasc din tropare? cind sta cineva in biserica sau in chilie si isi inalta glasul sau ca neputinciosii. Ca daca inaintea lui Dumnezeu stam, suntem datori sa stam cu multa umilinta si nu cu raspindire, ca n-au iesit calugarii in pustia aceasta ca sa stea inaintea lui Dumnezeu si sa se raspindesca si sa cinte cintari cu viers si sa puna glasurile la rinduaiala cu mestesug, sa-si clatine miinile, sa-si tirasca picioarele, ci suntem datori cu frica lui Dumnezeu si cu cutremur, cu lacrimi si suspinuri, cu glas evlavios, umilit, masurat si smierit sa aducem lui Dumnezeu rugaciune.
Ca iata iti zic tie fiule, vor veni zile cind vor strica crestinii cartile Sfintelor Evanghelii si ale Sfintilor Apostoli si ale dumnezeestilor Prooroci, stergind Sfintele Scripturi si scriind tropare si cuvinte elinesti. Si se va revarsa mintea la acestea, iar de la acelea se va departa. Pentru aceasta Parintii nostri au zis: Cei ce sunt in pustia aceasta sa nu scrie vietile si cuvintele parintilor pe pergament, ci pe hirtii, ca va sa stearga neamul cel de pe urma vietile parintilor si sa scrie dupa voia lor, fiindca mare este necazul ce va sa vina. Si i-a zis lui fratele: Asadar se vor schimba obiceiuruile si asezamintele crestinilor si nu vor fi preoti in biserica sa faca acestea? Si a zis batrimul: In astfel de vremuri se va raci dragostea multora si va fi necaz mult. Napadirile paginilor si pornirile noroadelor, neastimparul imparatilor, desfatarea preotilor, lenevirea calugarilor. Vor fi egumeni nebagind seama de mintuirea lorsi a turmei, osirdnici toti si silitori la mese si gilcevitori, lenesi la rugaciuni si la clevetiri osirnici, gata spre a osindi vietile batrimilor si cuvintele lor, nici urmindu-le, nici auzindu-le, ci mai virtos ocarindu-le si zicind: De-am fi fost si noi in zilelel lor ne-am fi nevoit si noi.
Iar episcopii in zilele acelea se vor sfii de fetele celor puternici, judecind judecati cu daruri, nepartinind pe cel sarac la judecata, necajind pe vaduve si pe sarmani chinuindu-i. Va intra inca si in norod necredinta, curvie, uriciune, vrajba, zavestie, intaratari, furtisaguri si betie. Si a zis fratele: Ce va face cineva in vremile si anii aceia? Si a zis batrinul: Fiule in acele zile cel ce isi mintuieste sufletul sau mare se va chema in imparatia cerurilor.
VEDENIA STARETULUI IOASAF DIN MINASTIREA "SF. SAVA" - anul 1854 -
(Cartea "Hrana Duhovniceasca" - Sf. Ioan Iacob Hezevitul)
Fragment: [...] mai mergind noi putin, am vazut de departe si alti oameni, si acestia tot cu haine calugaresti imbracati ca si ceilalti. Insa imbracamintea si fetele lor straluceau mai mult decit soarele si aveau mai multa si mai mare slava decit ceilalti, dar erau putini la numar. Atunci am intrebat pe povatuitorul meu zicind: "Sf. Gheorghe, cine sunt acestia? ce sunt de au atita slava, stralucire si frumusete si ce au savirsit in viata lor". Atunci el mi-a raspuns zicind: "Acestia sunt calugarii cei de acum, care fara povatuitori si fara pilda faptelor bune ale altora, ci numai din singura lor bunavointa au rivnit faptele bune ale calugarilor celor de demult, savirsind faptele cele bune ale lor, bineplacind lui Dumnezeu. Si pentru aceasta i-a proslavit pe ei Dumnezeu" [...] In zilele acestea, sepotriveste cuvintul: "Cel ce mintuieste, mantuiasca-si sufletul sau!" Nimeni sa nu astepte ajutor de la altul, ci numai de la Maica Domnului. Cel ce va cadea la Dinsa cu tot sufletul, il va povatui si cu adevarat se va mintui, pentru ca toate cite le voieste le poate, caci : "Mult pot rugaciunile Maicii spre imblinzirea Stapinului". |
|
cartea: "Minunile si vededniile Sf. Parintelui nostru Nil, izvoritorul de mir, cel din Sfintul munte Athos"
"Despre al optulea sobor" Pentru aceasta zic: Cind va trece de patru ori cite 25, care fac o suta de ani (adica de la 1776 pina la 1875) atunci care in ce stare o sa ajunga viata monahicesca, si dupa acesta cind vor mai trece de trei ori cite 25 (adica de la 1875 pina la 1950 care este in mijlocul milenilui al 8-lea de la zidirea lumii, adica 7500 de ani) oare cita tulburare o sa se faca? Amestecare de singe, stricare de copii, sodomii, curvii, preacurvii si toate alte faradelegi pierzatoare. Si o sa se pacatuiasca neincetat si nu o sa se gaseasca nici inceputul si nici sfirsitul.
Duap aceea va fi soborul al 8-lea; acesta va alege: binele de rau, pravoslavia din eresuri. Precum la arie alege griul din paie, griul pentru oameni, iar paiele pentru foc. Si o sa se faca pace putina vreme si apoi iar o sa se intoarca la viclesuguri si spre pieire. Si nu o sa se cunoasca ce este frate sau sora, tata sau mama, fiul se va impreuna cu mama lui, si nu vor cunoaste cununie, numai vor avea o volnicie spre curvire. Ca la Sodoma si Gomora si la cele mai rele. Ca fratele va avea pe sora lui in loc de muiere si fiul pe mama lui de muiere, si va omori fiul pe tatal sau ca sa curveasca in slobozenie cu mama sa. Si alte mii de rautati vor face si cit vor spori rautatile, atita nenorocire se va face. Iubirea de avutii sfatuieste spre pierzare iar neagoniseala spre mintuire. pentru ca muntuirea omului o primejduieste sa se prapadeasca, iubirea de averi. Si a incaput intre monahi in ziua de azi in schituri si la pusnici si mai virtos in toata lumea. Iubirea de avutii e scaun a lui antihrist. Pecum proorocii au proorocit venirea Domnului Hristos, asa si aceasta iubire a adus minciuna in lume, si pentru multa ingrijire a pierzarii si a faradelegii si momindu-se cu minciuna oamenii fac faradelegi, nedreptatesc, fura, rapesc, fiindca au pierdut adevarul iar minciuna ii impartaseste.
Adevarul este intruparea Mintuitorului Hristos si propavaduirea Evangheliei. iar minciuna este aratarea lui antihrist si imparatia lui, care va aduce lipsa in lume si pierzarea, fiindca multa grija il intuneca pe om si-l face nesimtitor si isi face gatire spre pierzare la antihrist.
Mintuirea atirna la cei ce nu se supun lui antihrist, iar lucrarea acestuia este: grija celor desarte si materia lucrurilor lumii, cistigarea metalurilor pamintului. Acesta este capul rautatilor si propavaduirea pierzarii si stricarea mintuirii.... Ginditor, antihrist se afla in lume si de la inceput, de cind a cazut din starea lui, lucreaza. Si a amagit pe oameni in desertaciune si i-a facut nesimtitori: curvesc, preacurvesc, pacatul sodomiei si savirsesc negutatorii trupesti mincind si bind, uitind de Dumnezeu.
Si Dumnezeu s-a milostivit cu facerea Chivotului, ca sa se pocaiasca, iar ei s-ai dat spre cele trupesti si asa nesimtirea lor a adus Potopul. Precum si astazi s-au dat la multa cistigare si grija vietii, a rapirii, a vinzarii, a minciunii, a curviei, a sodomei, a lacomiei, a mindriei, a nedreptatii, a deznadajduirii, a leneviei de cele bune, a mindriei inimii, a pomenirii de rau, a vrajbii, a iubirii de averi, a iubirii de argint, iubitor de avutii in vasul sau, la venirea lui antihrist. Fiindca mai inainte or sa se-ntunece simturile oamenilor cu nesimtirea intunericului si oamenii or sa se-ntunece de patimi precum zice Sf. Apostol Pavel: "Precum n-au tinut adevarul Evangheliei, dînd cinste si intiiciune patimilor, i-a dat pe dinsii Dumnezeu duhului inselaciunii, ca sa se implineasca intru dinsii faradelegea..."
"Despre inmultirea faradelegii"
(Sf. Nil Atonitul)
Cind se va inmulti faradelegea o sa se adune toate prihanirile si necuratiile lumii, si o sa se invisteriasca necurata fica a curviei care sa fie lacas al preacurviei. Ca precum Doamna noastra de Dumnezeu Nascatoare a fost Preacurata mai inainte de Nastere si in Nastere si dupa Nastere, Preasfinta Fecioara, si a Nascut pe Iisus care nu a stiut pacat; asa din contra necurata aceea fica, muma faradelegilor, va fi si mai inainte de nastere si in nastere si dupa nastereqa spurcatului antihrist, o sa fie curva necurata si preacurva in toata viata ei. La aceasta necurata o sa se adune toate faradelegile si o sa nasca pe fiul pierzarii. Si din pricina lipsirii Darului Sfintului Duh la oameni, pentru pacatele si faradelegile lor, o sa se aduna si o sa invie toate faradelegile oamenilor in pintecele ei. Si dupa nasterea filului pacatului, o sa vina toata lipsa la oameni. Intii o sa se lipseasca de dragoste, de unnire, de curatenie. Al doilea tot locul si orasul de pastori tematori de Dumnezeu si proistosi credinciosi. Al treilea Bisericile lui Dumnezeu de arhierei si de duhovnici si preoti evlaviosi, precum de acum au inceput a se lipsi. Dupa aceea o sa se arate si acest necurat dupa cresterea virstei lui si o sa se umple de sataniceasca putere ca sa faca semne si minuni inaintea ochilor oamenilor patimasi, precum a facut Chinopsos mincinoasa inviere, fiindca la sfinti nu are lucrare in slabiciune ci numai la cei intunecati de patimi. Precum marele Macarie vedea pe muiere in firea ei, pe care o vedeau oamenii ca pe o iapa. Si o sa se fatarniceasca cu blindetea, pentru ca sa plece pe noroade la inselaciunea lui, ca sa se faca monah. Asemenea se va arata pasnic si smeritm, ca sa i se inchine toti. Fiindca hrana lui o sa fie tulburarea oamenilor, cind se vor tulbura oamenii se va bucura. Aceasta este uitarea credintei si a fricii lui Dumnezeu, peacurvia, curvia, sodomia, iubirea de avutii, iubirea de argint, pomenirea de rau, zavistia, osindirea, minciuna, clevetirea si celelalte rautati. Cu acestea o sa se hraneasca si o sa stapineasca toate cetatile. Fiindca nu o sa se gaseasca alt om vrednic sa stapineasca cetatile, pentru aceea toata lumea o va stapini si o sa-l aiba pe acesta atotstapinitor.
Atunci pe cit vor capatui, vor socoti ca-si lucreaza mintuirea. Atunci o sa se defaime Sfinta Evanghelie si Biserica lui Dumnezeu si o sa fie multa lipsa in lume. Semne si aratari de la Dumnezeu in mijlocul lipsirii. Foame indoita, simtita si gindita. Simtita, ca o sa se inchida cerul ca in zilele lui Ilie, pentru faradelegile lor si nu o sa dea ploaie si vor flaminzi oamenii de cuvintul lui Dumnezeu, ca nu o sa se gaseasca vre-un Drept cu fapte bune ca sa-i invete Cuvintul mintuirii. Si o sa se ridice blagoslovenia lui Dumnezeu de la mincaruri si bauturi. Fiindca pe cit vor minca mai mult vor flaminzi. Atunci cei bogati isi vor deschide comorile lor si aurul si argintul vor fi defaimaite si o sa se calce pe drumuri ca pietrele. Atunci o sa se zamisleasca rautatea luceafarului in inimile oamenilor siu atunci o sa vietuiasca paginatatea cu pintecele lui antihrist. Si se va ridica Darul lui Dumnezeu de la oamnei, precum zice Scriptura. Nu va locui Duhul lui Dumnezeu in acesti oameni fiindca sunt trupuri. O sa se imputinese si oamenii si o sa moara pe drumuri precum pasarile, pecetluiti de antihrist, vor minca carnuri de oameni morti, neputind suferi foamea si lesinarea, si mincind trupuri moarte vor muri si ei.
Iar intelesul pecetii lui antihrist (666) este asa: "Al meu esti si al tau sunt, de buna voie viu, nu de sila". Vai si amar celor pecetluiti! Si o sa se faca tulburare mare in lume. Si auzind oamenii in alta parte pace, o sa se mute acolo. Si o sa gaseasca mai multa lipsa. si o sa auda de la locuitori: O, cum ati venit in acest blestemat loc, unde nu a ramas intelegere omeneasca? Atunci, vazind Dumnezeu tulburarea oamenilor, o sa Porunceasca marii sa-si ia ce dintii stare si io sa se urce focul cel de sub pamint din care se infierbinta apele calde, si o sa fiarba apa lumii precum fierb apele de la metale si atunci vor inceta oamenii sa se mute din loc in loc. Si din fierberea marii o sa se desfiinteze fata pamintului si o sa se usudce pamintul si nu va rasari iarba si copacii nu vor da lastare, izvoarele apelor se vor usca, dobitoacele si pasarile vor muri de aburii marii si ai puciiasei. Si iata vremea se apropie si voi nu intelegeti, fiindca viclesugurile oamenilor s-au inmultit si s-au facut stihiile grabnic, pentru a se apropia sfirsitul ce l-a orinduit dumnezeu in mijlocul milemiului al 8-lea.
Deci Dumnezeu, purtind grija de mintuirea oamneilor celor cu bunavointa, o sa trimita pe Enoh, pe Ilie si pe Ioan Bogoslovul (Evanghelistul) sa propavaduiasca si sa intareasca marturisirea pentru acei ce o sa se mintuiasca si sa invete ca cei care nu se vor pecetlui se vor mintui in Imparatia Cerurilor. Sa se insemneze cu semnul Crucii, ca insemnarea Sfintei Cruci izbaveste pe om de osinda iadului, iar lui antihrist ii da osinda iadului. De flaminzit sa rabdati, ca Domnul va va trimite ajutor din inaltine, iar oamenilor le va zice: Iata citi s-au pecetluit, s-au multumit. Si le va zice: Oamenii nu s-au multumit la insemnarea pecetei pierzarii, ci inselaciunea i-a facut nesimtitori si nu cunisc mintuirea lor. Oamenii cei materialnici, s-au facut draci si nu simt foamea si setea pentru care s-au facut intr-o unire cu dinsii, insa flaminzesc si insetoseaza mai multdecit voi, de sapte ori cite sapte. Rabdati putintel si o sa vedeti pe cei pecetluiti murind sufleteste si trupeste. Iar cei ce vor rabda din voi o sa traiti viata vesnica.
Opt milenii, opt mii de ani sunt. Deci venirea Domnului a fosat la anul 5508, care fac cinci milenii. Iar in jumatatea mileniului al 8-lea adica la 7500 de la facerea lumii si de la Hristos 2000, Deci 500 s-au lasat si de se vor mai lasa 50, vine.
Atunci antihrist vazind pe cei trei prooroci propavaduind Adevarul si dovedindu-i inselaciunea lui, o sa se minie si o sa porunceasca sa i se aduca inaintea lui. Si intii o sa-i momeasca zicind: Pentru ce voi nu va pecetluiti cu imparateasca pecete? Atunci o sa dojeneasca ei (sfintii) in fata pentru inselaciunea lui, zicindui: O, inselatorule si amagitorule antihriste! Nu-ti ajunge ca ai pierdut atitea suflete, ci ne silesti si pe noi sa te asculatam? Blestemata este pecetea ta si slava ta si cu pirzarea ta a venit si sfirsitul lumii. Iar spurcatul auzind dojana si blestemurile ce i-au facut sfintii, singur o sa ia sabia si o sai taie, iar dupa moartea lor o sa poruncesca la ai sai sa faca mai cumplite rautati. Adica: curvii, preacurvii, sodomii, ucideri, rapiri, miciuni, furtisaguri, tiranii, vinzari de oameni si cumparari de copii, parte barbateasca si femeiasca, si o sa curveasca in drumuri de fata precum cîinii. Iar oamenii celui spurcat, avind libertate sa stinga firea omeneasca cu multe chipuri ale rautatii, silindu-se simtitor si ginditor cu rautatea lor sa prapadeasca bunatatea oamenilor si sa-si iasa din mintile lor, din multa neastimparare si o sa se faca scurti la trupuri ca dracii. (firea dracilor e scurta si rotunda, si firea oamenilor o sa se uneasca cu a dracilor sin la scurtimea trupului, vor fi pina la cinci palme lungime si o sa se faca mai vicleni decit dracii) |
