O PILDĂ DESPRE PUTEREA RUGACIUNII PENTRU APROAPELE.

Stefan Stancu se simte Binecuvântat că sunt Ortodox precum strămoşii mei! la Chilia lui Ştefan.

O PILDĂ DESPRE PUTEREA RUGACIUNII PENTRU APROAPELE

“Un barbat tanar a ajuns alcoolic si a inceput sa dea pe bautura totul din casa. Sotia nu a mai rezistat sa duca o astfel de viata si a plecat impreuna cu copilul. Un prieten de-al lui a aflat in Virita traieste un monah batran care ii tamaduieste pe alcoolici si a inceput sa-l convinga sa mearga la el, poate il va ajuta sa se vindece.

Mult timp acela nu a vrut sa mearga, dar mai pe urma s-a lasat convins. Au luat bilete si au ajuns pana la Leningrad. Cand au sosit la gara Vitebsk, prietenul acestui betiv s-a dus la casa sa cumpere bilete si, cat a stat la rand, alcoolicul s-a dus la toaleta si i-a propus cuiva pentru un sfert de litru de alcool sa-i dea hainele: si-a dat de pe el cizmele si lenjeria de corp si a ramas numai in flanela si pantaloni, iar sfertul l-a baut pe loc. Prietenul l-a cautat, dar nicicum nu putea intelege cand si unde a reusit sa bea. S-a urcat in tren si au plecat. Sosind la casa staretului, au pasit in hol, iar parintele in acest timp explica pilda despre oaia pe care pastorul merge sa o caute. Betivul a spus prietenului sau:

- Unde m-ai adus tu, aici oameni nu sunt, ci numai oarecare oi.

Cei beti adeseori devin slobozi la gura si vrajmasul ii impinge sa ia in ras si sa batjocoreasca cele sfinte:

- Pentru nimic nu voi intra aici, nu am ce face aici.

Si indata a auzit glasul staretului:

- Serghei, vino incoace!

Indata i-a sarit betia si l-a intrebat pe prietenul sau, sa intre.

- De unde ma stie el?

Dar staretul a repetat cu glas tare:

- Serghei care a venit la mine cu prietenul sau, sa intre.

Serghei a intrat si a vazut o multime de oameni, iar staretul a spus:

- Iata, scumpii mei frati si surori, pe acest om l-au parasit mama si sotia. El a ajuns intr-o situatie groaznica, abia a dat in gara pe o sticla de votca lenjeria si camasa si a venit aici numai cu o flanela. Oamenii l-au parasit, dar nu l-a parasit Dumnezeu. El l-a trimis pe prietenul acestui om care l-a adus aici cu nadejdea in ajutorul nostru. Domnul i-a ajutat fiindca pentru el au facut rugaciune. In aceste clipe inlauntrul acestui om se da o lupta infricosata – duhul cel rau care a intrat in el il indeamna si vrea ca el sa ma loveasca pe mine si pe prietenul sau, iar apoi sa fuga de aici, si este greu sa-l putem tine pe acest om. Duhului rau nu-i prieste aici si nu poate sa sufere, fiindca aici oamenii se roaga. Si iata, dragii mei, acum numai de noi depinde unde se va duce si ce va ajunge acest om nefericit! Haideti toti impreuna sa ne rugam lui Dumnezeu si Maicii Domnului ca sa-i ajute acestui om.

Toti cati se aflau in chilie au inceput sa se roage, iar unii au inceput chiar sa planga. Si indata acest betiv a cazut la pamant si a inceput sa se loveasca cuprins de tanguire. Mult timp a stat astfel si a plans, iar oamenii se rugau.

La sfarsit, staretul a spus:

- El nu va mai bea de acum inainte, el a voit sa se sinucida, dar nu a facut-o fiindca pentru el se facea rugaciune. Rugaciunea ingradeste si respinge cumplitele indemnuri ale puterii intunecate. Si mai cu deosebire este puternica rugaciunea celor apropiati. Rugaciunea mamei, rugaciunea prietenului – ea are o mare putere.

Pana la sfarsitul vietii, Serghei nu a mai pus alcool in gura, a devenit profund credincios si fiu duhovnicesc al staretului”.

(Sfântul Serafim de Vitrița)

(din: Alexandru Trofimov, “Sfantul Serafim de Virita. Patericul Viritei“, Editura Biserica Ortodoxa, Galati, 2003)

RUGĂCIUNEA SFINTEI CRUCI...

<3 RUGĂCIUNEA SFINTEI CRUCI...

Cruce Sfântă, armă dulce
Să-mi ajuţi pe unde m-oi duce....

Vezi mai mult

Ce patimi trebuie să lepede începătorii mai întâi din inima lor?

Ce patimi trebuie să lepede începătorii mai întâi din inima lor?

,, Să lepede mai întâi patimă care este mai aproape de el, care-l stăpânește cu mai multă tărie. Să știe că va trebui sa lupte împotriva tuturor patimilor, dar cu mută atenție... În lupta lui să fie convins că nu va fi singur, cerând cu inimă de foc ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului, al îngerului păzitor și al oricărui sfânt spre care are evlavie. Lupta este pe toată viața, dar nimic nu-i mai frumos si mai măreț decât să fii stăpânul propriei tale vieți, să lupți și să biruiești, având alianță deplină cerul întreg. Îndrăzniți, Eu am biruit lumea - zice Domnul nostru Iisus Hristos și zice pentru fiecare dintre noi, văzându - ne pe toți stăpâni alături de El ."( Părintele Arsenie Papacioc)

Martirii Neamului Romanesc

13 septembrie la 16:40

Sfaturile unui calugar de la muntele Athos.

http://sufletortodox-valy.blogspot.com/

Valy Bratileanu la sufletortodox-valy - Acum o lună

Sfaturile unui calugar de la muntele Athos ORICE CRESTIN TREBUIE SA STIE... ,,Daca copilul tau ( sau un alt membru al familiei ) nu da a atentie indrumarilor tale duhovnicesti si este nepasator fata de acestea , citeste cate un Acatist al Maicii Domnului special pentru acesta , caci Ingerul lui Pazitor va sta in genunchi in fata Mantuitorului implorand mila si iertare pentru sufletul lui,,. Si chiar daca acesta nu se va indrepta, la moartea acestuia, rugaciunile si lacrimile tale il pot ajuta enorm.,, ,,Ca sa coboare binecuvantarea asupra casei tale, sa ai casa sfintit... mai multe »

http://sufletortodox-valy.blogspot.com/

Martirii Neamului Romanesc

13 septembrie la 16:40

DAR din DAR se face RAI.

Laura Mirela a distribuit o postare în grupul 💙 PILDE CRESTIN ORTODOXE SI INVATATURI.

20 septembrie la 23:32

Gheorghe Magda Elena

13 septembrie la 22:45

Numele meu este GHEORGHE MAGDA ELENA, sunt mama copiilor, cresc singura 5 copii minori, tatăl copiilor plecand de langa noi,nu avem casa noastra, stau impreuna cu copiii cu chirie la curte la sat, alocatiile sunt venitul nostru, copiii merg la scoala, cine doreste sa ne ofere o casa la curte pentru ca să nu mai plătesc chirie, ma poate contacta la numarul de telefon: 0721087101, sau in contul deschis la banca BCR :GHEORGHE MAGDA ELENA :RO35RNCB0176153933740001.
Copiii merg la scoala, sunt mici, trebuie supravegheați mereu, nu ii pot lasă singuri, trebuie să am grijă de ei.
MULȚUMESC tuturor celor care CRED in noi, ne CITESC si ne DISTRIBUIE mai departe povestea noastra de viata.
DOMNULUI să vă binecuvanteze. DAR din DAR se face RAI. DOAMNE AJUTA!

.DUMNEZEU ştie TOTUL din totdeauna.

sufletortodox-valy

De ce credeți că DUMNEZEU i-a cerut lui Avraam să-l jertfească pe propriul fiu pentru El ???

Răspunsul meu la provocarea aceasta duhovnicească este:*

1.DUMNEZEU ştie TOTUL din totdeauna.

2.Nu la încercat pe Avraam ca să vadă DUMNEZEU ce credința are Avraam față de El, că doar o ştia prea bine, că doar de aceea la ales din mijlocul unui popor idolatru, ci la încercat pe Avraam cu jertfa fiului său, că să vadă Avraam ceea ce văzuse în el DUMNEZEU, chiar mai înainte de a exista el. Că doar El îi ştie pe toți şi tot ceea ce aceia vor face în toată viața lor. Doar este Atoateştiutorul. Şi mai ales că să se intipărească în conştința poporului care se va naște din Avraam prin Isaac, că ei sunt poporul din care se va naște Răscumpărătorul neamului omenesc, Fiul lui DUMNEZEU, IISUS HRISTOS, Mielul lui DUMNEZEU Cel care ridică păcatele lumii.

3. Să nu uităm că DUMNEZEU ia spus lui Avraam că întru el se vor binecuvanta toate neamurile pământului. Aici făcând referire clară la Jertfa Fiului Său dusă până la capăt din iubire față de toți oamenii.

4. Jertfa lui Isaac nu ar fi avut nici un sens. Tocmai de aceea a şi oprit-o DUMNEZEU la timp.

5. Doar Jertfa lui HRISTOS, Fiul TATĂLUI Absolut are şi sensul absolut. Învierea absolutizează întreaga jertfă.

6. DUMNEZEU vrea să rămână în conştiinta întregi lumi că aşa după cum omul Avraam la iubit atât de mult pe EL, încât a fost în stare să-şi sacrifice propriul fiu iubit pentru EL, tot astfel EL îi iubeşte atât de mult pe oameni încât a fost în stare ca până la capăt să-şi sacrifice Propriul Fiu pentru ei. Se subliniază aici reciprocitatea iubirii dintre DUMNEZEU şi om şi dintre om şi DUMNEZEU, însă iubirea din partea lui DUMNEZEU fiind copleşitoare prin HRISTOS Fiul TATĂLUI ceresc.

7. Pe muntele acela Moria, unde a fost încercată credința lui Avraam cu jertfa lui Isaac a fost construit după sute de ani şi oraşul Ierusalim de împăratul David. În acest oraş, Solomon, fiul lui David, a făcut Templul chiar pe stânca aceia unde Avraam nu la mai adus jertfă pe fiul său ci pe "un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş". Şi acela simbol al lui HRISTOS, ca miel ajuns la maturitate.

8. Pe acelaşi munte, în acelaş oraş, loc şi Templu le vorbea oamenilor despre dragostea TATĂLUI, Fiul Lui Cel Preaiubit, făcut om pentru mântuirea lor. Pe acelaşi munte Moria, pe dealul Golgotei murea pe altarul crucii pentru noi toți, El, Mielul lui DUMNEZEU, ca să Învieze mai apoi şi să de-a SPERANȚĂ DE ÎNVIERE ÎNTREGULUI NEAM OMENESC.

De acolo, de la Ierusalim, s-au binecuvântat toate neamurile pământului prin poropovăduirea Evangheliei Împărăției Cerurilor în întrega lume.

Cum să nu îl adori pe Un Astfel de DUMNEZEU închinat în Sfânta TREIME care a făcut lumea şi care proniază lumea din şi pentru IUBIRE ?!?

Crezul ortodox.

Acasa in Romania

Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși.

sufletortodox-valy

Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși.
Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face bine.
Împrejurările sunt mai întotdeauna grele. Împrejurările nu pot fi scuză decât pentru ratați.
Prieten se numește omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanțial de timp sau de loc sau de mod.
Elementara deșteptăciune e o îndatorire.
Biruința nu-i obligatorie; obligatorie e lupta.
Ochii noștri nu sunt concepuți pentru dispreț, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căznește să iasă din sufletele noastre.
În viața noastră nu există profesori mai severi decât viciile și incapacitățile noastre.
Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalți de la înălțimea vulturilor aflați în zbor.
Dumnezeu iubește nevinovăția, nu imbecilitatea.

sufletortodox-

valy

mandria si smerenia.

Bună dimineața!
O duminica binecuvântată!

sufletortodox-valy

OTRAVA MANDRIEI, Mama tuturor pacatelor, Dumnezeu Te Iubeste

http://sufletortodox-valy.blogspot.com/

OTRAVA MANDRIEI, Mama tuturor pacatelor.

OTRAVA MANDRIEI, Mama tuturor pacatelor, Dumnezeu Te Iubeste

CEL MAI MARE PACAT CE OSANDESTE SUFLETUL LA  SUFERINTA SI MOARTE 

Pacatul mandriei are in dezvoltarea sa cateva stadii, si incepe cu slava desarta.

Simptomele slavei desarte: setea de laude; nesuferirea mustrarilor, moralei si reprosurilor; purtarea banuitoare si ranchiunoasa; banuirea altora, greutatea in a cere iertare, cautarea cailor usoare; omul joaca permanent teatru in prezenta altora, cu scopul de a prezenta o aparenta evlavioasa, ascunzandu-si cu multa grija patimile si neajunsurile.

Omul inceteaza sa-si mai vada pacatele, nu-si mai baga de seama defectele, incepe sa-si minimalizeze vinovatia ori sa si-o nege cu totul, ba uneori chiar s-o arunce asupra altora, si in schimb incepe sa-si exagereze si propriile cunostinte, propria experienta, propriile calitati si virtuti. Pe masura evolutiei bolii, in parerea sa despre sine el devine mare, vrednic de slava. De aceea se si cheama aceasta boala “mania grando­rii”. In starea aceasta, omul nu numai ca-i osandeste pe altii, ci incepe sa-i dispretuiasca si sa-i fie sila de ei, si chiar sa le faca rau. Izbaveste-ne, Doamne, de asta!

Iar cand bolnavului i se pare ca nimeni nu-l intelege, nimeni nu-l iubeste, ci toti il persecuta si vor sa-i faca rau, boala aceasta se numeste ma­nia persecutiei.

Mania grandorii si mania persecutiei sunt ce­le mai raspandite forme de boala sufleteasca. Aceste boli sunt legate de aprecierea excesiva a propriei persoane, atunci cand sentimentul exa­gerat al propriei valori starneste dispret si atitudine dusmanoasa fata de oameni.

Cel mandru este intotdeauna nemultumit de cei din jur si de conditiile sale de viata, si de ace­ea ajunge cateodata la deznadejde, hula, insela­re, iar uneori si la sinucidere.

In stadiul de inceput, mandria este greu de re­cunoscut. Doar un duhovnic incercat sau un psi­holog incercat poate stabili fara gres aceasta pa­tima atunci cand ea se afla in fasa.

Omul se poarta aparent normal, insa un ochi experimentat recunoaste in el inceputul bolii. Omul e multumit de sine.

 Este bine dispus: canta, zambeste, adeseori chiar rade si cateodata hoho­teste fara pricina; face pe originalul, pe spiritualul; cauta sa atraga cu orice pret atentia celor din jur; ii place sa vorbeasca mult, iar in convorbirile lui se aude la nesfarsit “Eu“, insa un singur cuvant dezaprobator face ca dispozitia lui sa se schimbe rapid, si el devine abatut, ca in urma unei laude sa infloreasca din nou. In general insa, in stadiul acesta dispozitia lui ramane luminoasa.

In continuare, daca omul nu-si da seama de pacatosenia sa, daca nu se pocaieste si nu se in­dreapta, boala lui duhovniceasca evolueaza si se acutizeaza.

In om apare convingerea sincera de faptul ca este mai presus de altii. Aceasta convingere se transforma in patima de a comanda, si el ince­pe sa dispuna dupa bunul plac de atentia, de timpul si de puterile altora. Devine obraznic: se apuca de orice, chiar daca nu face decat sa strice si sa incurce, in toate se baga, chiar si in familii­le altora.

In stadiul acesta, dispozitia omului mandru se strica, fiindca el intampina deseori rezistenta celor din jur. El devine, treptat, tot mai irascibil, incapatanat, certaret, nesuferit de nimeni. Fires­te, oamenii incep sa-l evite, dar el este convins de dreptatea sa si considera ca pur si simplu ni­meni nu vrea sa-l inteleaga, si ca atare o rupe cu toti. Rautatea si ura, dispretul si ingamfarea se instaleaza si prind radacini in sufletul lui. 

Sufle­tul ii devine intunecat si rece, mintea i se intuneca, si omul iese din orice supunere. Scopul lui este sa iasa cum vrea el, sa-i faca pe ceilalti sa se simta inferiori, sa-i impresioneze si sa-si demon­streze „dreptatea”. Tocmai trufasi de felul acesta creeaza schismele si ereziile.

In urmatoarea etapa de dezvoltare a bolii, omul o rupe si cu Dumnezeu… Tot ce are, inclu­siv calitatile si unele virtuti, si le atribuie siesi. El e convins ca-si poate aranja viata fara ajutorul al­tora si ca poate dobandi singur tot ce-i trebuie in viata. El se simte mare voinic chiar si atunci cand are o sanatate plapanda. Se ingamfa cu „intelep­ciunea” sa, cu cunostintele sale, si se mandreste cu tot ce are – iar rugaciunea lui devine nesincera, rece, fara frangere de inima, iar mai apoi ince­teaza de tot sa se mai roage. 

Starea lui sufleteas­ca se face negrait de intunecata, dar totodata el e convins ca e pe calea cea dreapta si continua sa mearga cu graba spre propria pierzare.
Cum sa recunoastem trufia din noi?

La intrebarea: „Cum sa recunoastem trufia din noi?”, arhiepiscopul Iacov al Novgorodului scrie urmatoarele:

„Ca sa o pricepi, ca s-o simti, baga de seama cum te vei simti atunci cand cei din jurul tau fac ceva asa cum nu-ti place tie, im­potriva voii tale. Daca in tine ia nastere in pri­mul rand nu gandul de a indrepta cu blandete greseala, ci nemultumirea si mania, sa stii ca esti trufas, si inca profund trufas”.

Daca pana si cele mai mici nereusite te intris­teaza si te apasa, incat nu te mai inveseleste nici gandul la Purtarea de grija dumnezeiasca, ce ia parte la treburile noastre, sa stii ca esti trufas, si inca profund trufas.

Daca esti fierbinte fata de nevoile proprii si re­ce fata de nevoile celorlalti, sa stii ca esti trufas, si inca profund trufas.

Daca atunci cand vezi restristile altora, fie aces­tia chiar si vrajmasi ai tai, te bucuri, iar cand vezi fericirea neasteptata a aproapelui te intristezi, sa stii ca esti trufas, si inca profund trufas.

Daca te jignesc chiar si observatiile moderate cu privire la neajunsurile tale, iar laudele pen­tru calitati pe care de fapt nu le ai iti fac placere, te incanta, sa stii ca esti trufas, si inca profund trufas.

Ce se mai poate adauga la aceste semne prin care omul poate recunoaste trufia din el insusi? Poate numai ca daca asupra omului cade frica, si acesta este un semn al trufiei. Sfantul Ioan Scararul scrie despre aceasta:
“Sufletul mandru e rob al fricii; nadajduind in sinesi, el se teme si de un zgomot slab, pana si de o umbra. Fricosii isi pierd adeseori mintile, si pe drept – fiindca drept este ca Domnul sa-i paraseasca pe cei mandri, ca si ceilalti sa invete sa nu se mandreasca”.
„Trufia cea mai mare sta in aceea ca omul, de dragul slavei desarte, sa arate cu fa­tarnicie virtuti care de fapt nu se afla in el.”

“Cum sa biruim mandria. Lectii de vindecare a mandriei din sfaturile Sfintilor Parinti”, Editura Sophia, Bucuresti, 2010
sursa http://www.cuvantul-ortodox.ro

Postată acum 5th February de Valy Bratileanu

Sfântul Siluan Athonitul