,,Unde te duci, Doamne?".

Tradiţia spune că fiind Petru la Roma, în timpul celei mai grele prigoane, a fugit de frică, însă pe drum L-a întâlnit pe Domnul Iisus Hristos mergând spre Roma, şi L-a întrebat: ,,Unde te duci, Doamne?". Şi i-a răspuns Domnul: ,,Mă duc, Petre, să Mă răstignesc iarăşi în locul tău, că tu fugi", adică ţi-e frică, nu vrei să mori. Şi atunci Petru s-a întors înapoi şi a murit răstignit pe cruce, cu capul în jos, fără să-i mai fie frică. Şi-a adus aminte că de moarte nu scăpăm; nimeni nu scapă. Ferice de cine moare şi suferă pentru Dumnezeu, pentru numele Lui! Să fim întotdeauna înflăcăraţi pentru Dumnezeu, pentru numele Său! Să nu ne mai târâm pe pământ, că-l lăsăm curând. Purtăm de grijă numai de trup, de lucrul acesta trecător şi muritor; pentru el muncim şi lucrăm zi şi noapte, iar SUFLETUL rămâne neglijat, neângrijit, nespovedit, neâmpărtăşit, nepregătit. Ne mirăm când auzim pomenindu-se prin biserici: Ion, Maria, Gheorghe, Constantin nespovediţi, neâmpărtăşiţi, morţi fără pregătire. Ce de suflete mai apucă iadul! Ce roade bogate are diavolul! Să ne trezim fraţi creştini, să fim gata în tot momentul! Deşteptaţi-vă! Treziţi-vă, fiţi gata! Stăpânul este la uşă; Stăpânul nostru Hristos. Ne cheamă la El. Vine ca să-şi ia copiii, ucenicii, fecioarele cu candele aprinse, şi le va lua pe acelea pe care le va găsi cu candelele aprinse. Să ne sfinţim mintea şi inima, tot trupul şi toată fiinţa noastră, ca să fie gata la glasul trâmbiţei, când va suna Împăratul pentru a ne aduna la El. Să ne aducem aminte şi să ne încredinţăm viaţa noastră în mâinile Stăpânului Hristos. Să-L rugăm şi noi, ca ucenicii, să nu ne lase singuri, căci valurile ispitelor sunt mari, ne îngrozim de hulele celor necredincioşi, celor răi. Ştiţi cine are cei mai mulţi duşmani?!....Ştiţi cine este cel mai înjurat?!....DUMNEZEU! Dumnezeu este înjurat mai mult ca noi păcătoşii, Dumnezeu este hulit, EL CARE NE DĂ DE TOATE, EL CARE NE HRĂNEŞTE ŞI NE MILUIEŞTE; El este hulit, El are cei mai mulţi vrăjmaşi. Dacă suntem păcătoşi , că nu este nimeni fără de păcat, nu este cumplit să mai fim şi vrăjmaşi ai lui Dumnezeu?! Ce vor face vrăjmaşii Lui în clipele plecării?! Să călătorim şi noi pe marea vieţii acesteia tulburate de tot felul de ispite şi necazuri, şi să-L rugăm cu credinţă statornică, cu credinţă înflăcărată, să fie cu noi în toate zilele şi noi să fim cu EL în toate clipele. Amin!

Bucura-te preacinstita Cruce a lui Hristos.

Ne inchinam Crucii Tale, Hristoase, si zicem catre Dansa: marire Ei pentru dragostea ta.

Bucura-te preacinstita Cruce a lui Hristos, ca prin tine s-a mantuit lumea,ridicand asupra ta pe Iisus tintuit. Bucura-te, pom preamarit, pentru ca Tu ai tinut rodul vietii ce ne-a mantuit din moartea pacatului.
Bucura-te toiahul cel tare ce ai sfaramat usile iadului. Bucura-te cheia imparateasca ce ai deschis usa Raiului. Ne bucuram si noi pentru ca vedem pe vrajmasii Tai surpati jos, iar pe prietenii Tai ca imparatesc in ceruri. Pe vrajmasii Tai biruiti de puterea Ta, iar pe crestinii ce ti se inchina inarmai cu puterea Ta.

Bolile îi ajută pe oameni să-şi “ispăşească” păcatele

30/03/2018 Locuri Sacre Fără categorie 0

Părinte, ce înseamnă “Rai bun”?

-Adică să mergi cu bine în Rai.

-Dar oare nu se poate înţelege: “Să mergi în Raiul cel bun”?

– Ai auzit tu vreodată vorbindu-se de raiul cel rău? Oricum, pentru a merge cineva în Raiul cel dulce, trebuie să mănânce aici multe amărăciuni, ca să primească în mână paşaportul încercărilor. Dacă ai şti ce se întâmplă la spitale! Ce drame! Ce durere are lumea! Câte mame, sărmanele, nu fac operaţii, se gândesc la copilaşii lor şi sunt cuprinse de nelinişte pentru întreaga lor familie! Câţi familişti nu au cancer, fac radioterapie şi se chinuiesc! Să nu poată lucra şi să aibă de plătit chirie şi o mulţime de alte datorii! Unii sunt sănătoşi şi nu o pot scoate la capăt, cu cât mai mult atunci când cineva este bolnav şi se sileşte să lucreze pentru a putea face fată cât de cât la îndatoririle lui! Cu adevărat, m-au copleşit problemele oamenilor. Câte nu aud în fiecare zi! Mereu suferinţe, mereu greutăţi! Toată ziua îmi este gura amară, iar seara cad de oboseală şi, flămând fiind, mă întind puţin ca să mă odihnesc. Simt multă oboseală trupească, dar şi o pace lăuntrică.

– Părinte, boala ajută întotdeauna?

– Da, întotdeauna ajută. Bolile îi ajută pe oameni să-şi “ispăşească” păcatele, atunci când nu au virtuţi. Sănătatea este un lucru mare, dar binele pe care îl pricinuieşte boala nu-l poate dărui sănătatea. Un bine duhovnicesc. Boala este o binefacere foarte mare, într-adevăr foarte mare! Îl curăţă pe om de păcat şi de multe ori îi asigură chiar şi răsplată. Sufletul omului este ca aurul, iar boala este ca focul care-l curăţă. Vezi că şi Hristos i-a spus Apostolului Pavel: “Puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune”. Cu cât mai mult se chinuieşte omul de vreo boală, cu atât mai mult se curăţă şi se sfinţeşte, ajunge numai să facă răbdare şi s-o primească cu bucurie.

În unele boli este nevoie numai de putină răbdare. Şi pe acestea le îngăduie Dumnezeu ca să-i îndrepteze omului unele cusururi şi să-i dăruiască putină răsplată. Pentru că boala trupească ajută la vindecarea bolii duhovniceşti. O neutralizează cu smerenia pe care o aduce. Dumnezeu pe toate le pune în valoare spre binele nostru. Tot ceea ce el îngăduie este pentru folosul nostru duhovnicesc. Ştie de ce anume are nevoie fiecare din noi şi ne dă vreo boală, fie ca să ne răsplătească, fie ca să plătim păcatele.

Șapte lucruri esenţiale despre rugăciune pe care nimeni nu ți le-a spus până acum! Contează fiecare cuvânt!

30/03/2018 Locuri Sacre Sfaturi Duhovniceşti 0

1. Să facem din rugăciune o obişnuinţă zilnică şi nu doar un gest ocazional.
2. Să nu înceapă ori să se termine ziua fără rugăciune.
3. Cel mai bine e să găsim un timp dedicat doar pentru rugăciune. În acest fel îi mulţumim lui Dumnezeu, Cel care ne dăruieşte toate clipele vieţii noastre.
4. Oricât de grăbiţi am fi dimineaţa ori de obosiţi seară, trebuie să ne rugăm cât de puţin. Rugăciuni ca „Tatăl nostru”, „Cuvine-se cu adevărat” ori rostirea rugăciunii lui Iisus („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!”) aduc pacea şi binecuvântarea în viaţa noastră.
5. Un creştin adevărat se roagă citind Rugăciunile serii, Rugăciunile dimineţii, Acatiste, Paraclise. Să ne străduim să devenim „profesionişti” ai rugăciunii, să ne impunem o regulă de rugăciune, după ce am discutat-o, mai întâi, cu duhovnicul nostru.
6. Rugăciunea este absolut necesară pentru igiena sufletească.
7. Un suflet care nu primeşte rugăciunea zilnică este ameninţat de tristeţe şi de prăbuşirea în deznădejde.

Fiecare cuvânt dintr-o rugăciune e important ‒ roagă-te cu mintea adunată!

Dacă am avea mintea concentrată asupra fiecărui cuvânt al rugăciunii, folosul ar fi foarte mare pentru noi. Dar pentru că mintea rătăceşte, după ce ne rugăm suntem aceiaşi oameni ca şi înainte de a ne ruga.
Cu gura poţi rosti şi psalmi şi acatiste şi canoane, şi poţi rosti şi această rugăciune scurtă de care am amintit. Însă, când rosteşti cu gura, adeseori mintea colindă pe alte coclauri. Şi de aceea este bine să fim mai concentrați, să facem un efort; dacă nu reuşim dintr-o dată, putem repeta rugăciunea. S-o repetăm, să ne căim pentru această rătăcire a minţii. Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute, să ne adunăm mintea aceasta în noi înşine, orice rugăciune am face, fie ea rugăciune de psalmi, paraclisul Maicii Domnului sau Canonul către îngerul păzitor.

Dacă am avea mintea concentrată asupra fiecărui cuvânt al rugă, folosul ar fi foarte mare pentru noi. Dar pentru că mintea rătăceşte, după ce ne rugăm suntem aceiaşi oameni ca şi înainte de a ne ruga. Dacă nu reuşim să fim atenţi, repetăm rugăciunea. O dată, de două ori, de trei ori, de patru ori, pentru că rugăciunea spusă fără să fim atenţi este nulă. N-are răspuns din partea lui Dumnezeu pentru că facem aceasta numai cu buzele, iar „cu inima fiind departe de Mine”, cum spune Mântuitorul Hristos.

Aşa încât rugăciunea trebuie să fie concentrată, fie că-i spusă cu glas tare, fie că-i spusă în taină. Căci cuvintele rugăciunii sunt alcătuite în aşa fel, încât să ne conducă spre noi înşine, spre acest centru unde Dumnezeu este ascuns în noi. Mântuitorul ne spune: „În voi este Împărăţia lui Dumnezeu”. Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Voi sunteţi temple ale Duhului Sfânt”.
Sursă: ortodoxia.me

Patru căi de a ne împăca cu noi, de a dobândi pacea inimii şi a sufletului

 9495

POSTAT DE CĂTRE ADMINISTRATOR30 MARTIE 2016SFATURI DUHOVNICEȘTI

– Spune Sfântul Isaac Sirul: „Împacă-te, omule, cu sine-ţi, şi ai împăcat cerul cu pământul!”. Sunt patru principii sau căi de a ne împăca cu noi, adică de a dobândi pacea inimii şi a sufletului, şi anume:

a) Să te mulţumeşti în viaţă cu foarte puţine dintre cele necesare vieţii; b) Să alegi locul cel mai de jos şi să fii sub ascultare; c) Sileşte-te să faci mai mult voia altuia decât a ta; d) Roagă-te lui Dumnezeu să se facă întotdeauna voia Sa întru tine, adică să ne lăsăm în viaţă întru toate în voia lui Dumnezeu şi tot ce ni se întâmplă să credem că sunt după voia Lui. De vom face aceasta, vom avea multă pace în suflet şi mare nădejde de mântuire.

Să ne ostenim ca să nu pierdem pacea inimii, că dacă se tulbură inima omului, se tulbură toate puterile sufleteşti din om, căci inima este centrul vieţii noastre fireşti, adică pământeşti, şi a celei duhovniceşti. Când avem pe Hristos în inima noastră, am împăcat cerul cu pământul, căci Hristos este „Domnul păcii”. Să cugetăm la cuvintele Sfântului martir Papia, care fiind aruncat în foc pentru că nu voia să se lepede de credinţa în Dumnezeu, zicea: „Mai tare arde inima mea pentru Hristos, decât arde focul acesta trupul meu”.

Din Arhim. Cleopa Ilie, Arhim. Ioanichie Bălan, Lumina şi faptele credinţei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, 1994, p. 253-254

...O A R E...P A N A C A N D?...

...O A R E...P A N A  C A N D?...

...Pana cand tot fugi de Mine, pana cand Ma ocolesti?...
....Pana cand iti umpli mintea cu desertaciunile lumesti?...
...Pana cand Ma lasi afara, neprimindu-Ma in gand?...

... Pana cand sa-ti bat la usa, spune-Mi, oare, pana cand?...

...Te-am eliberat de patimi, te-am spalat printr-un Botez, Ti-am dat o credinta dreapta, daruindu-ti Sfantul Crez, Dar tu fugi mereu de Mine, sa Ma cauti, nici un gand!...

... Iar Eu Ma tot uit la tine si Ma-ntreb:
..."Dar pana cand?"...

... In zadar vorbesti de Mine, in zadar Ma zugravesti, In zadar indemni pe altii, in zadar te obosesti, Daca nu vorbesti cu Mine in camara-n rugaciune,
....Totul e ca pleava-n aer, totul e desertaciune!...

...Ce te temi sa-Mi stai la vorba, crezi ca o sa-ti cer ceva?...
... Stii tu slava Mea din ceruri, stii tu bogatia Mea?...
...N-am nevoie de la tine nici macar de-un varf de ac:..
... Nu sunt toate ALE MELE, oare nu chiar EU le fac?...

...Te astept la rugaciune, sa te-ndestulez de har, ...
...Altfel, totul e degeaba, altfel, totu-i in zadar,...

... Pune mana si te roaga, fugi de tot ce n-are rost, ...
...Si-o sa iti arat prin ceruri locuri unde n-ai mai fost!...